Am restanţe deci sunt student

Nu are rost să mai zic de ce e bine să ai restanţe. Am tot spus teoria restanţelor de mi s-a acrit. Păi ce vrea să spun prin articolul ăsta? Bineînţeles că dacă faci restanţe, la un moment dat vine timpul să le dai. Nu poţi să le faci arhivă şi să îţi iei diploma. Ce bine ar fi să fie aşa. Ba nu ar fi bine. Majoritatea ai făcut ceva de genul ăsta şi au ieşit proşti cu diplomă. De fapt asta e problema României. Avem prea mulţi ingineri, prea mulţi doctori care vine fiecare cu varianta lui şi atât ne cotrazicem încât de la revoluţie încoa' tot pe loc batem pasul.

Hai să revin la facultatea şi restanţele mele că iar ajung să sar la gâtul politicienilor şi să mă iau de sistemul din ţară. Deci o să revin la căruţele noastre. Cum ziceam, vine sesiunea de restanţe. Până la urmă ce e rău în asta? În perioada asta mai dau examene şi olimpicii. Am avut ceva timp vacanţa asta de învăţat. Asta teoretic, pentru că din punct de vedere practic iar am tăiat frunză toată vară. Vorba aia. Dacă înveţi pentru un examen cu o săptămână înainte eşti student. Dacă înveţi cu o zi sau maxim două înainte de examen, atunci eşti student român. Exact aşa fac şi eu şi uite că am ajuns să fiu nevoit să învăţ 300 de pagini în două zile. Din păcate azi după 90 de pagini vedeam de parcă am stat cu ochii în PC timp de 5 zile în continuu. Mâine sper să recuperez cât de cât. Oricum nu voi acoperii toată materia.

Totuşi...prea ar bate la ochi să ştiu chiar totul la examen...

Declaraţie de dragoste

Am observat că lumea intră pe blogul meu, găsindu-mă prin căutări pe Google cu cuvinte de genul: „cum să sărut” sau „învaţă să săruţi”. Păi dacă există deja un clip pentru a învăţa cum nu se sărută, m-am gândit să pun şi un video care să fie o declaraţie de dragoste pentru cineva drag.

Clipul l-am creat eu pentru a mulţumii unei persoane foarte dragi mie dar poate fi folosit şi de cei care se identifică cu acest clip. Muzica poate unii o ştiţi, nu este compusă de mine, iar textul în limba engleză sunt versurile melodiei. Ce este în limba română este noutatea :P Clipul în sine nu este o mare creaţie de artă, fiind simplu dar cu un mesaj clar. Vă las să îl vedeţi şi sper să vă placă.

Caut pensiune dar nimeni n-are camere

Cu ceva timp în urmă picioarele m-au purtat în Piatra Neamţ. Drumul a fost cum a fost, însă după o zi de alergat şi plus drumul obositor, simţeai nevoia să stai întins, aşa că am plecat să caut o cameră împreună cu prietenul cu care eram. Plecăm să cautăm. Îmi aduc aminte să sun o prietenă din Piatra ca să îmi recomande ceva. Mi se recomandă 2 pensiuni. Le iau pe rând. Ajung la prima şi întrebăm dacă mai au camere. Prima dată ni se răspunde negativ de domnişoara de la recepţie, apoi un nene ne spune că ar mai fi o cameră, dar are pat matrimonial.

Ne ia apoi puţin la mişto întrebându-ne dacă dormim noi în acelaşi pat şi apoi ne râde în faţă. Noi obosiţi fiind am zis că luăm camera apoi ne-a pus să aşteptăm puţin. Puţinul s-a transformat în mult aşa că am plecat. Am ajuns la a doua pensiune recomandată. Acolo s-a uitat puţin la noi şi a zis că nu mai au camere. Strigător la cer. Am plecat apoi să căutăm cameră. Am mai fost pe la alte 2 pensiuni şi la fel. Nu au camere. Într-un final am găsit o cameră şi am spus mulţumesc Cerului.

E tare greu să-ţi găseşti o cameră chiar şi pentru o noapte. Acum mă gândesc la alergarea pe care o vor avea prietenii mei căutând garsonieră prin Bucureşti. Oricum, ei trebuie să aibă mai mult noroc ca mine :D

Experiment hazliu dar tot ciudat

Poate aţi auzit de cei de la Brainiac. Au unele emisiuni în care fac tot felul de experimente. Unele doar ca să se afle în treabă, unele chiar interesante. Se întâmplă ca uneori experimentele lor să fie funny. Aşa s-a întâmplat în clipul pe care vreau să vi-l prezint. Pe cât de ciudate sunt legile naturii pe atât de interesante şi comice în acelaşi timp. Nu am bănuit că se poate pune în practică treaba asta şi în dreptul instrumentelor muzicale. Nu o să vă spun despre ce este vorba aşa că o să vă las să vedeţi pentru că probabil deja sunteţi curioşi. Dacă vreţi să vă daţi cu părerea o puteţi face după. Eu am râs de numa’. Acum voi şti motivul pentru care o orchestră poate să sune aşa…

Senzaţional! Magie (in)direct!

Ieri înainte de culcare domnul Dan Dandanescu (in)direct în direct, a încercat din nou să îşi atragă audienţa de partea sa. În zadar pentru că tot ce a reuşit să adune au fost multe râsete şi lacrimi…tot de la atâta râs. Domnul mai sus numit a adus de această dată în emisiune un soi de magician cred că ieşit la pensie acum 10 ani şi în căutare de nişte bani.

Ce făcea nenea ăsta care susţinea sus şi tare că e magician. Păi o să încerc să vă spus câteva pentru că nu am văzut toată emisiunea. Era prea de tot să îmi pierd timpul la ora aia de o asemenea manieră. Puteam să stau degeaba că era mai bine. Nea magicianul, prima dată a făcut un cornet dintr-o bucată de ziar cred că veche de 5-6 ani, (nu de alta da arâta cam nasol şi era tare îmbâcsită), apoi cu bagheta lui magică, adică un segment din coada unui mop, făcea aşa-zisa magie. Trucuri pe care le înveţi la primul curs de fraierit lumea le prezenta magicianul pensionar cu o mândrie ieşită din comun.

Ca să se umilească şi mai tare, nenea ăsta a apelat la nişte trucuri pe care le făceam şi eu când eram mai mic şi eram fan Copperfield. Îl punea pe Dan Dandanescu să scrie pe nişte bileţele ceva ca apoi el să ghicească. Prost o fi cine se iută la emisiunea aia şi înghite momeala că emisiunea e chiar live. Vă daţi seama ca magicianul cel pensionar ştia dinainte ce va scrie Dan Dandanescu. Ca să crească gradul de umilire Dandanescu se prefăcea că nu ştie.

Una peste alta O(zero)TeVe se face iar de râsul lumii. Mai rău e că a început să aibă concurenţă. Până mai de curând nu avea concurenţă pentru că Tele7abc dipăruse, iar DDTV e tot a lui Dan Dandanescu şi nu putem vorbi de concurenţă. Dar acum au apărut “televiziuni” care îi fac concurenţă serioasă: CosmosTV, Favorit, B1TV,Euforica sau Telesport. Mă întreb dacă îţi trebuie mult cap ca să scoţi o astfel de televiziune şi cât timp se gândesc acei oameni înainte de a emite pe satelit asemenea tâmpenii…

O posibilă nouă reclamă la „Dero”

Se ştie că cei de la „Dero” au nişte idei năstruşnice pentru reclame. Replica „Dar eu nu mănânc ciorbă de burtă” sau „Ce baftă pe noi”, au făcut furori. Azi stând la metrou, o idee mi-a străfulgerat micul dar strălucitul creieraş. Mi-a venit o idee pentru o viitoare reclamă la „Dero”. Să o spun. Atenţie este ideea mea aşa că nu o furaţi :D

Reclama s-ar petrece la metrou, staţie de tramvai, autobuz sau într-o gară. Am prezentat decorul. În ce constă ideea? Ei bine, celebrul cuplu va sta pe peron, iar soţia îi va citi din nou soţului de pe ambalajul detergentului: „I-auzi! Dero scoate chiar şi petele de nes!”. Bărbatul îi va răspunde:”Dar noi nu bem nes!”.

Între timp mijlocul de transport va veni iar soţia îi spune soţului:”Uite că vine metroul!”, sau maşina, tramvaiul, etc. Bărbatul va răspunde:”Ce baftă pe noi”, între timp mecanicul, şoferul, vatmanul, va deschide uşa şi va arunca pe el un pahar de plastic plin cu nes. Faza asta se poate întâmpla. Trăim în România :D

Acum cine ştie, poate ideea chiar va prinde contur :D

Din nou pe net

Postasem ultima dată despre nişte ghinioane. Păi se pare că nu le-a ajuns şi au mai urmat. Nu degeaba spusesem că se poate şi mai rău aşa că după două formatări consecutive am fost nevoit să suport nu mai puţin de o săptămână orarul oferit de TV în loc de frumoasele postări pe blog. Motivul? Simplu: s-a stricat hardul. Mai exact am avut „bad-uri”. Şi mai exact? Haaa....ce pretenţioşi sunteţi. Cam multe amănunte despre beleaua avută. Vă bucuraţi ăăăă? Adică hardul meu avea nişte zone pe care nu le mai putea citi, iar într-un final a trebuit să mă recunosc învins, dar doar pentru o perioadă.

Să nu o mai lălăi prea mult. Am vrut să vă salut din nou, să vă spun că mi-a fost dor de voi...hai bine, şi de postat mi-a fost dor. Sper să nu mai am asemenea surprize. Acum intru cu forţe proaspete, litere scrise cu cerneală nouă şi o poftă nebună de scris, (însă nu mai nebună ca mine). Deci, ţineţi-mi pumnii să nu se mai strice iar râşniţa asta că o arunc pe geam.

P.S: Am auzit că aţi fost cam plecaţi săptămâna în care am absentat aşa că s-a nimerit cât de cât bine. Nu am pierdut chiar atâtea din fericire. Hai că v-am pupat şi vă îmbrăţişez cu mâinile la spate. Big hug for all. Pentru Dl. Pruteanu o să traduc: „O îmbrăţişare mare pentru toţi”