Se poate şi mai rău de atât

Există unele zile în viaţa omului atât de nasoale, încât mai bine făceai închisoare în ziua aia şi sigur îţi era mai bine. Sunt conştient că unii au zile mai rele decât cea pe care am avut-o eu azi. Se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură. Nu ştiu cine a spus asta dar mai bine tăcea din gură. Poate daia vin acum toate odată.

Am prieteni care mi-au mai spus că şi ei unori au nişte zile naşpa şi parcă tocmai atunci se întorc toate cu susul în jos. Să vă explic cum a arătat ziua asta pentru mine astăzi. Păi să încep.

M-am trezit ceva cam devreme, în jurul orei 8 deşi aş fi vrut ca măcar odată să mă întind cu somnul dincolo de ora 12. Eşec total. Au mai trecut câteva minute de dezmeticire şi făcut alte treburi…şi mă duc la PC să văd ce mai e pe net. O.K. Până acum nimic ciudat. Deschid computatorul şi vreau să văd un filmuleţ. De aici începe distracţia. După 5-6 minute se blochează râşniţa şi se restartează singură. Când să intre în Windows apare mare scris. Please insert the Windows CD and boot from CD. Than press [ENTER]. Am zis că nu văd bine. Mai dau un restart, la fel. Bag CD-ul cu Windows şi formatez râşniţa. După ce işi copiază fişierele pentru instalare apare alta. „Windows cannot be restarted because ....”. Era scris mai mult, dar zicea că am probleme cu hardul. Formatez iar. De data asta merge. Pe la vreo 12 termin şi eu de instalat toate programele. Îmi aduc aminte însă că mai aveam un program de instalat. Înstalez şi cere sistemul restart. Dai OK şi aştept. Stupoare. Please insert the Windows CD and boot from CD. Than press [ENTER]. Am zis că tâmpesc. Apoi din nou eroarea cu hardul. Într-un târziu Pc-ul s-a hotărât să asculte de mine dar nu înainte de a îmi încerca răbdarea. Între timp ce tot formatam şi instalam programe şi de altfel printre restarturi, mai se întâmplau şi alte amănunte. Cum ar fi faptul că am stricat CD-playerul de la combină şi ca să stea l-am lipit cu scoth, sau că era să îmi sparg capul împiedicându-mă de papucii pe care îi aruncasem nervos.

Una peste alta, lucrurile au intrat în normal momentan. Hmmm, îmi sună cunoscută propoziţia asta. A da. Am spus-o după prin formatare unei prietene apoi i-am zis că instalez programul ăla. Sper să nu se mai întâmple iar ceva. Mi-a ajuns pentru azi. Eventual altceva. PC-ul m-a căpiat destul...

Allready registered. Name in use, please take another name

Despre ce vorbesc eu aici? Păi simplu. Azi în timp ce mâncam mi-a venit o idee trăsnet. Dacă nenea Iri Columbeanu şi înregistrat numele la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci), şi mulţi alţii se folosesc de numele lor înregistrându-le pe la OSIM, eu de ce să nu îmi înregistrez numele la OSIM. Da’ chiar aşa. Numele meu o să ajungă mare şi poate mi-l ia vreunul! Asta ar fi crimă. Deja am auzit câte ceva: CreveTel sau prietenii îmi spun mai toţi Creve! Păi e de bine şi cum Creve în sus, Creve în jos consider că este cea mai bună idee pe care am avut-o în ultimii 25 de ani! Bine fie...22 :D Mâine, poimâine ajung mare şi numele meu va fi un adevărat brand.

P.S: Advertisment: dacă citeşti blogul ăsta şi ai de gând să înregistrezi numele la OSIM înaintea mea o să mă supăr rău de tot şi fac ce a făcut tata...

Avem un câştigător!!!

Se pare că marele premiu de la Loto Prono 6/49 a fost câştigat! Nu se ştie cine este el, dar câştigătorul este din Călăraşi. Numerele norocoase care i-au adus marele premiu sunt: 46, 35, 42, 1, 2, 34. Fericitul câştigător va intra în posesia sumei de 34227769.05 lei, adică ceva mai mult de 10 milioane de euro. Eu nici nu m-am gândit ce aş face cu banii ăştia. Tu ce ai face să auzi că eşti milionar în euro peste noapte? Hehehe. Eu cred că aş înnebuni să am atâţia bani.

Îmi amintesc acum de “bietul” Ogică. Îşi făcea mari speranţe. Ce mai râdea el ieri pe la 0(zero)TV. Acum cred că nu ştie pe unde să fugă să nu îl prindă lumea pe stradă că le-a pierdut banii. De data asta nu i-a mai mers. Tot efortul lui de a strange atâţia bani s-a dovedit a fi în zadar. Felicitări câştigătorului şi sper să facă ceva bun cu banii ăia.

Era să uit. Celor care vor să vadă pe viu o demonstraţie la întrebarea "de ce a pierdut Ogică la loto", să staţi pe 0(zero)teve diseară pentru că Dan Dandanescu o să caute el prin debara o explicaţie şi la asta în emisiunea lui senzaţională "Dan Dandanescu indirect în direct". Deci, să ppăstraţi telecomanda aproape...

OTV+Libertatea = combinaţie bombă

Am luat şi eu azi ziarul Libertatea din întâmplare în mână şi ce să văd? Pe prima pagină era un articol mare care se întindea pe alte patru pagini. Ogică şi banii strânşi de la oameni pentru marele bilet la Loto. Era un articol făcut după o emisiune de la o comedia de televiziune,(numai televiziune nu e aia într-un colţ de debara), la 0(zero)TV. Măcar cu ocazia asta să îşi facă şi ei rating pentru că nu cred că or să mai prindă ei public de acum în 100 de ani. Oricum eu nici de data asta nu m-am uitat la ei...nu se merită să pierzi vremea aşa. Mai bine stai degeaba...

Sunt curios ce va mai fi şi de data asta cu marele premiu. Cum nenea Ogică a strâns banii de care are nevoie pentru acea variantă de care se tot vorbeşte. Sunt cu atât mai curios dacă cine ştie cum o să câştige c se va întâmpla. Oare va fi un FNI partea a 2 a? Ziarul citat mai devreme scrie că 623 de oameni au contribuit cu bani pentru acest bilet. Să vedem ce şi cum va fi.

Oricum, ceva trebuie să fie în neregulă. Vorba aia...sunt în joc 10 milioane de Euro. Până una alta eu îmi văd de blog, iar când mai aflu ceva de cei de la „televiziunea din debara” o să scriu îndată. Aşa că „ţine-ţi aproape!”

Creve şi aleile

Se întâmplă ca uneori să îţi meargă rău. Nu se poate să îţi fie mereu bine aşa că mai apar şi unele greutăţi. Lasă că sunt bune…poţi învăţa ceva. Unori îţi pot arăta unde ai greşit şi te lasă să meditezi. Chiar dacă doare, pentru că ceva se va schimba. Nu se poate să nu te doară modelarea ta ca şi caracter.

Ţin minte că şi eu am mai trecut prin clipe mai puţin fericite. Coincidenţa face că de fiecare dată când am avut o perioadă de acet fel, locul unde m-am simţit cel mai bine a fost în parc, pe alei. Este locul unde parcă ai tot timpul din lume să te gândeşti.

Odată însă aleile din parc nu au fost suficiente, pentru că îmi aduceau aminte mai mult de ceea ce vroiam să uit. Aleile unui parc îţi pot oferi multe amintiri. Sunt sigur că dacă stai puţin şi te gândeşti vei găsi şi în dreptul tău amintiri plăcute sau nu legate de aleile vreunui parc. Adu-ţi aminte. Ai ţinut vreo persoană dragă de mână pe alee? Sau poate o plimbare cu prietenii cei mai buni? Râsete şi jocuri? Măcar o plimbare cu părinţii când tot ce conta pentru tine era să alergi întruna?

Aleile pentru mine vor rămâne mereu nişte amintiri plăcute indiferent de vârstă. Sunt sigur că la bătrâneţe acolo voi petrece majoritatea timpului. De ce nu dacă am atâtea amintiri? Până atunci am timp să mai îmi fac şi altele aşa că nu am de ce să pierd timpul…am plecat să îmi fac amintiri.

Italia sau România în antiteză cu UE

Poate că unii dintre voi deja ştiţi clipul următor dar mie mi se pare unul care se potriveşte ca o mânuşă şi României atât la trafic şi şoferi, telefoane, oameni şi altele. România este o ţară plină de oameni…minunaţi şi fără prea multe regrete. Dacă a iceva de obiectat poţi să o faci, dar nu cred că o vei face.

Personal mă bucur că nu suntem noi singuri berbeci din Europa. Cel puţin am auzit că ei sunt şoferi mai proşti :D

Nuntă sau botez?

În ultimile trei veri nunţile au devenit un hobby, un mod de viaţă. Anul ăsta nu a fost deloc sărac în nunţi. Nu mai puţin de şase am numărat, cel puţin până acum. Azi(nr. ieri) am participat şi la primul botez, al unei prietene. Un sentiment ciudat m-a încercat. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat, dar eu azi parcă eram de pe altă lume.

La atâtea nunţi am fost, încât am rămas setat pe nunţi. Azi(nr. ieri) am vrut la un moment dat să cant o melodie de nuntă, abia apoi mi-am dat seama că nu se potrivea evenimentului. Nu ştiu care a fost faza, dar predica de la botezul de azi(nr. ieri), aproape că a semănat cu o predică de nuntă. Altă coincidenţă stranie. Parcă aşteptam să se cânte marşul nupţial după ce tinerii erau scoşi din apă.

Ca să fiu colac peste pupăză, la ieşire, am vrut să îmi felicit prietena care se botezase cu o urare ceva mai inedită: “Casă de piatră”. Mi-am rescris gândurile repede şi am urat ce trebuia amuzându-mă copios.

Va mai urma un botez prin septembrie. Când am primit vestea am gândit tot ca la nuntă. Mă pregăteam să cant melodii de nuntă.

Ce ciudat mai sunt şi eu uneori. Nici eu nu mă înţeleg…