Fiecare cu obişnuinţa lui

Am observat că majoritatea persoanelor au câte o obişnuinţă la care apelează în mod frecvent. Încă nu am găsit-o la toată lumea dar în mare cred toţi au măcar o obişnuinţă, tic nervos sau vorbă. Dacă nu au un tic verbal ori îşi strâmbă nasul, îşi muşcă obrazul pe interior, clipeşte mai mult sau altele. Cele mai hazlii ticuri însă rămân cele verbale. Am observat la prieteni, profesori sau persoane publice. Ce e mai interesant că în unele cazuri aceste ticuri verbale se pot transmite.

Am prieteni care spune mai mereu „vaişamar”, pe care am împrumutat-o şi eu, „silence! i kill you”, „stai”, „auzi?”, acestea folosite foarte des.

Nici profesorii nu se exclud din această categorie. Am făcut în liceu limba română cu o profesoară, spunea foarte frecvent ”scriţi”, alţii spuneau „aşa”, „ai înţeles?”, „mă înţelegi?”, „deci”. Nu îi puteam corecta, erau profesori.

Cele mai tari ticuri verbale le-am lăsat pentru sfârşit. Cam aşa se face peste tot. Persoanele publice de altfel deşi ar fi trebuit să aibă cea mai mare atenţie la ce spun, tocmai ele au cele mai multe dar şi cele mai amuzante vorbe. De exemplu:

Corneliu Vadim Tudor: „limbricilor”, „nebunilor”, „curvă”, „mafiot/mafie”

Adrian Năstase: „Fireşte”, „Ouă”, „Pensie”

Traian Băsescu: „Hă Hă Hă”, „ce-mi plac glumele mele”

Irinel Columbeanu: „mişto”

Silviu Prigoană: „divorţ”,”bani”,”copil”,”pensie privată”

Gigi Becali: „bă”,”hahaleră”,”zdreanţă”,”adevăr”,”onoare,lacrimi şi sânge”,”Dan Voiculescu”,”comunist”

Dan Diaconescu: „Senzaţional”,”în direct”,”incredibil”

Alesandra Stoicescu: „Efectiv”

În ceea ce mă priveşte am şi eu câteva : „ştii”,”aşa”,”să creşti mare” şi cele împrumutate care pot fi găsite la primul exemplu. Ideea este că toată lumea are câte o vorbă pe care o foloseşte mai des decât pe celelalte. Daia îmi plac mie oamenii!