Viaţa ca o carte

Mi se pare o comparaţie potrivită. Am văzut multe cărţi care au fost inspirate din realitate. Am văzut multe cărţi transpuse în filme. Cred că viaţa este o carte pe care te apuci să o scrii treptat. Nu poţi scrie toată cartea imediat. Nu va fi o carte prea interesantă. O carte ca să fie interesantă trebuie gândită pas cu pas şi fiecare cuvânt să aibă coerenţă. La început poveştile sunt ca de obicei plictisitoare, parcă tatonează terenul. Suntem toţi nişte scriitori împiedicaţi printre cuvinte. Vrem să spunem multe dar începutul este mereu mai anevoios. Cuvinte multe care nu prea spun multe.

Cărţile încep prin pagini goale, aruncă apoi câteva idei superficiale care apoi într-un final prind contur. Devenim interesanţi, avem ceva de spus, iar cartea noastră chiar devine atractivă. Uneori povestea se poate termina exact când devine interesantă sau se poate termina înainte de a deveni interesantă. Unii scriitori sunt talentaţi, alţii nu. Bineînţeles că sunt destule poveşti care au un final într-un moment aşteptat de toată lumea. De cele mai multe ori o carte se termină prin a recapitula conţinutul cărţii. Are un cuprins bine structurat. Unele cărţi au această ordine la început.

Cam aşa sunt şi vieţile noastre. Nu poţi scrie povestea unei vieţi foarte repede. Dacă vrei să fie o viaţă frumoasă şi fericită trebuie să trăieşti din plin. Fiecare faptă a ta trebuie gândită pas cu pas şi trebuie să ai coerenţă în decizii. La început vieţile noastre sunt plictisitoare. Dormim, mâncăm ,bem şi iar dormim. Din când în când plângem când nu ne convine ceva şi suntem egoişti. Suntem oameni în devenire care îşi caută propria persoană. Când creştem, aflăm cine suntem şi începem să măzgălim în cartea vieţii noastre.

Vieţile noastre o iau încet de la acţiuni banale ca joaca şi primele informaţii ale clasei întâi şi până la marile decizii ale vieţii. Uşor uşor umplem pagini de amintiri şi ne creem propia poveste care devine interesantă sau nu în funcţie de cum trăim viaţa. Uneori viaţa se termină când devine mai interesantă, alteori nu apucă să devină interesantă, iar alteori are finalul pe care toată lumea îl aştepta.

Apoi, la finalul vieţii, oamenii îşi reamintesc tot ce au făcut în viaţă şi îşi fac acel cuprins al vieţii. Unii oameni îşi structurează atenţi viaţa de la început şi nu se abat de la planuri până la sfărşit. Aşa suntem noi. Unii scriitori buni, alţii mediocrii. Unii ştim să trăim viaţa, alţii nu ştiu să o trăiască...

Tu cum ai de gând să scrii filele cărţii tale?