O altă zi

A mai trecut o zi de ameţeală în „Micul Paris”. Zic Micul Paris pentru că unii ne mai cred aşa. Auzisem că germanii încă mai cred că noi suntem Micul Paris. Cel puţin aşa scriau ziarele nemţeşti înainte de meciul Rapid – Nurenberg. Că Bucureştiul încă este Micul Paris, iar reţeaua de transport în comun este foarte dezvoltată şi bine organizată. Eu le-aş propune un schimb dacă sunt aşa încântaţi. Să vină ei la noi şi mergem noi la ei. Măcar temporar. Poate ne fac şi nouă ţara mai frumoasă şi apoi ne mutăm la loc.

Astăzi am fost ocupat. Parol, părerea mea! Am umblat cu o prietenă să-şi caute apartament de închiriat. A venit, a căutat, a găsit şi a plecat. Nu i-a plăcut şi pe bună dreptate. Mai caută şi altă dată. Oricum aşa au crescut preţurile astea de parcă aş vrea să le cumpăr! Curat murdar domne! Mâine începe şi SIAB. Cu alte cuvinte herghelii întregi de cai putere şi adunătură mare de watti putere. Şi acolo costă biletul 15 RON, iar locul de parcare la fel: 15 RON. Păi no...dar eu vreau doar să le văd, nu să le cumpăr. Măcar să îmi dea şi mie maşinile să fac o demonstraţie pe acolo dacă tot plătesc benzina. Şi locul de parcare la fel. Vreau doar să ţin maşina acolo puţin, nu să pun taraba o zi!

Dar mă rog... revin la oile mele. Astăzi prietena căutătoare de apartamente,(apropo, dacă auziţi de vreun apartament două camere până în 400 EUR să îmi spuneţi pe privat), care mereu îmi spunea că sunt tare zăpăcit şi că o ameţesc prin Bucale, a văzut pe pielea ei ce înseamnă Bucale. Nu am văzut pe cineva atât de amiţit după o singură zi în viaţa mea. Nici nu mă mir la ce frumos şi ordonat este „Micul Paris”. A cunoscut frumoasa aglomeraţie de care îi tot explicam, a văzut ce înseamnă masajul pe picioare în metrou şi faptul că lumea te crede transparent şi vrea să treacă prin tine. La sfărşitul zilei aproape că nu mai putea lega nici cuvintele într-o ordine cât de cât acceptabilă, dar o să îşi revină ea...în curând.