Se poate şi mai rău de atât

Există unele zile în viaţa omului atât de nasoale, încât mai bine făceai închisoare în ziua aia şi sigur îţi era mai bine. Sunt conştient că unii au zile mai rele decât cea pe care am avut-o eu azi. Se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură. Nu ştiu cine a spus asta dar mai bine tăcea din gură. Poate daia vin acum toate odată.

Am prieteni care mi-au mai spus că şi ei unori au nişte zile naşpa şi parcă tocmai atunci se întorc toate cu susul în jos. Să vă explic cum a arătat ziua asta pentru mine astăzi. Păi să încep.

M-am trezit ceva cam devreme, în jurul orei 8 deşi aş fi vrut ca măcar odată să mă întind cu somnul dincolo de ora 12. Eşec total. Au mai trecut câteva minute de dezmeticire şi făcut alte treburi…şi mă duc la PC să văd ce mai e pe net. O.K. Până acum nimic ciudat. Deschid computatorul şi vreau să văd un filmuleţ. De aici începe distracţia. După 5-6 minute se blochează râşniţa şi se restartează singură. Când să intre în Windows apare mare scris. Please insert the Windows CD and boot from CD. Than press [ENTER]. Am zis că nu văd bine. Mai dau un restart, la fel. Bag CD-ul cu Windows şi formatez râşniţa. După ce işi copiază fişierele pentru instalare apare alta. „Windows cannot be restarted because ....”. Era scris mai mult, dar zicea că am probleme cu hardul. Formatez iar. De data asta merge. Pe la vreo 12 termin şi eu de instalat toate programele. Îmi aduc aminte însă că mai aveam un program de instalat. Înstalez şi cere sistemul restart. Dai OK şi aştept. Stupoare. Please insert the Windows CD and boot from CD. Than press [ENTER]. Am zis că tâmpesc. Apoi din nou eroarea cu hardul. Într-un târziu Pc-ul s-a hotărât să asculte de mine dar nu înainte de a îmi încerca răbdarea. Între timp ce tot formatam şi instalam programe şi de altfel printre restarturi, mai se întâmplau şi alte amănunte. Cum ar fi faptul că am stricat CD-playerul de la combină şi ca să stea l-am lipit cu scoth, sau că era să îmi sparg capul împiedicându-mă de papucii pe care îi aruncasem nervos.

Una peste alta, lucrurile au intrat în normal momentan. Hmmm, îmi sună cunoscută propoziţia asta. A da. Am spus-o după prin formatare unei prietene apoi i-am zis că instalez programul ăla. Sper să nu se mai întâmple iar ceva. Mi-a ajuns pentru azi. Eventual altceva. PC-ul m-a căpiat destul...

Allready registered. Name in use, please take another name

Despre ce vorbesc eu aici? Păi simplu. Azi în timp ce mâncam mi-a venit o idee trăsnet. Dacă nenea Iri Columbeanu şi înregistrat numele la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci), şi mulţi alţii se folosesc de numele lor înregistrându-le pe la OSIM, eu de ce să nu îmi înregistrez numele la OSIM. Da’ chiar aşa. Numele meu o să ajungă mare şi poate mi-l ia vreunul! Asta ar fi crimă. Deja am auzit câte ceva: CreveTel sau prietenii îmi spun mai toţi Creve! Păi e de bine şi cum Creve în sus, Creve în jos consider că este cea mai bună idee pe care am avut-o în ultimii 25 de ani! Bine fie...22 :D Mâine, poimâine ajung mare şi numele meu va fi un adevărat brand.

P.S: Advertisment: dacă citeşti blogul ăsta şi ai de gând să înregistrezi numele la OSIM înaintea mea o să mă supăr rău de tot şi fac ce a făcut tata...

Avem un câştigător!!!

Se pare că marele premiu de la Loto Prono 6/49 a fost câştigat! Nu se ştie cine este el, dar câştigătorul este din Călăraşi. Numerele norocoase care i-au adus marele premiu sunt: 46, 35, 42, 1, 2, 34. Fericitul câştigător va intra în posesia sumei de 34227769.05 lei, adică ceva mai mult de 10 milioane de euro. Eu nici nu m-am gândit ce aş face cu banii ăştia. Tu ce ai face să auzi că eşti milionar în euro peste noapte? Hehehe. Eu cred că aş înnebuni să am atâţia bani.

Îmi amintesc acum de “bietul” Ogică. Îşi făcea mari speranţe. Ce mai râdea el ieri pe la 0(zero)TV. Acum cred că nu ştie pe unde să fugă să nu îl prindă lumea pe stradă că le-a pierdut banii. De data asta nu i-a mai mers. Tot efortul lui de a strange atâţia bani s-a dovedit a fi în zadar. Felicitări câştigătorului şi sper să facă ceva bun cu banii ăia.

Era să uit. Celor care vor să vadă pe viu o demonstraţie la întrebarea "de ce a pierdut Ogică la loto", să staţi pe 0(zero)teve diseară pentru că Dan Dandanescu o să caute el prin debara o explicaţie şi la asta în emisiunea lui senzaţională "Dan Dandanescu indirect în direct". Deci, să ppăstraţi telecomanda aproape...

OTV+Libertatea = combinaţie bombă

Am luat şi eu azi ziarul Libertatea din întâmplare în mână şi ce să văd? Pe prima pagină era un articol mare care se întindea pe alte patru pagini. Ogică şi banii strânşi de la oameni pentru marele bilet la Loto. Era un articol făcut după o emisiune de la o comedia de televiziune,(numai televiziune nu e aia într-un colţ de debara), la 0(zero)TV. Măcar cu ocazia asta să îşi facă şi ei rating pentru că nu cred că or să mai prindă ei public de acum în 100 de ani. Oricum eu nici de data asta nu m-am uitat la ei...nu se merită să pierzi vremea aşa. Mai bine stai degeaba...

Sunt curios ce va mai fi şi de data asta cu marele premiu. Cum nenea Ogică a strâns banii de care are nevoie pentru acea variantă de care se tot vorbeşte. Sunt cu atât mai curios dacă cine ştie cum o să câştige c se va întâmpla. Oare va fi un FNI partea a 2 a? Ziarul citat mai devreme scrie că 623 de oameni au contribuit cu bani pentru acest bilet. Să vedem ce şi cum va fi.

Oricum, ceva trebuie să fie în neregulă. Vorba aia...sunt în joc 10 milioane de Euro. Până una alta eu îmi văd de blog, iar când mai aflu ceva de cei de la „televiziunea din debara” o să scriu îndată. Aşa că „ţine-ţi aproape!”

Creve şi aleile

Se întâmplă ca uneori să îţi meargă rău. Nu se poate să îţi fie mereu bine aşa că mai apar şi unele greutăţi. Lasă că sunt bune…poţi învăţa ceva. Unori îţi pot arăta unde ai greşit şi te lasă să meditezi. Chiar dacă doare, pentru că ceva se va schimba. Nu se poate să nu te doară modelarea ta ca şi caracter.

Ţin minte că şi eu am mai trecut prin clipe mai puţin fericite. Coincidenţa face că de fiecare dată când am avut o perioadă de acet fel, locul unde m-am simţit cel mai bine a fost în parc, pe alei. Este locul unde parcă ai tot timpul din lume să te gândeşti.

Odată însă aleile din parc nu au fost suficiente, pentru că îmi aduceau aminte mai mult de ceea ce vroiam să uit. Aleile unui parc îţi pot oferi multe amintiri. Sunt sigur că dacă stai puţin şi te gândeşti vei găsi şi în dreptul tău amintiri plăcute sau nu legate de aleile vreunui parc. Adu-ţi aminte. Ai ţinut vreo persoană dragă de mână pe alee? Sau poate o plimbare cu prietenii cei mai buni? Râsete şi jocuri? Măcar o plimbare cu părinţii când tot ce conta pentru tine era să alergi întruna?

Aleile pentru mine vor rămâne mereu nişte amintiri plăcute indiferent de vârstă. Sunt sigur că la bătrâneţe acolo voi petrece majoritatea timpului. De ce nu dacă am atâtea amintiri? Până atunci am timp să mai îmi fac şi altele aşa că nu am de ce să pierd timpul…am plecat să îmi fac amintiri.

Italia sau România în antiteză cu UE

Poate că unii dintre voi deja ştiţi clipul următor dar mie mi se pare unul care se potriveşte ca o mânuşă şi României atât la trafic şi şoferi, telefoane, oameni şi altele. România este o ţară plină de oameni…minunaţi şi fără prea multe regrete. Dacă a iceva de obiectat poţi să o faci, dar nu cred că o vei face.

Personal mă bucur că nu suntem noi singuri berbeci din Europa. Cel puţin am auzit că ei sunt şoferi mai proşti :D

Nuntă sau botez?

În ultimile trei veri nunţile au devenit un hobby, un mod de viaţă. Anul ăsta nu a fost deloc sărac în nunţi. Nu mai puţin de şase am numărat, cel puţin până acum. Azi(nr. ieri) am participat şi la primul botez, al unei prietene. Un sentiment ciudat m-a încercat. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat, dar eu azi parcă eram de pe altă lume.

La atâtea nunţi am fost, încât am rămas setat pe nunţi. Azi(nr. ieri) am vrut la un moment dat să cant o melodie de nuntă, abia apoi mi-am dat seama că nu se potrivea evenimentului. Nu ştiu care a fost faza, dar predica de la botezul de azi(nr. ieri), aproape că a semănat cu o predică de nuntă. Altă coincidenţă stranie. Parcă aşteptam să se cânte marşul nupţial după ce tinerii erau scoşi din apă.

Ca să fiu colac peste pupăză, la ieşire, am vrut să îmi felicit prietena care se botezase cu o urare ceva mai inedită: “Casă de piatră”. Mi-am rescris gândurile repede şi am urat ce trebuia amuzându-mă copios.

Va mai urma un botez prin septembrie. Când am primit vestea am gândit tot ca la nuntă. Mă pregăteam să cant melodii de nuntă.

Ce ciudat mai sunt şi eu uneori. Nici eu nu mă înţeleg…

Din nou despre România

Mă văd nevoit să scriu din nou despre România. De mult nu mai scrisesem ceva despre România. De mult în sensul că nu am mai scris deloc nimic, dar la ultimile mele postări tot de România am scris. Am fost plecat, am revenit şi prostia din România mi-a furnizat multe idei noi. Cum ar fi: acelaşi trafic, alt episod, reparaţii şi inovaţii a la România.

Păi pe drum spre Piatra Neamţ, pentru că acolo mi-au ajuns picioarele ultima dată, mi-a fost dat să văd cum se poate merge cu 30 km/h pe drum european. Aveai indicatoare care te limitau brusc şi frecvent de la 110 la 30, 40 ori 50 km/h. O adevărată aventură. Dacă mai aveai şi norocul să dai de nişte şoferi care nu înţelegeau că pe banda de viteză nu se merge cu 70 km/h, atunci totul era O.K. Plimbarea asta mi-a mai arătat nişte lucruri pe care ori nu vroiam să le văd până acum, ori pur şi simplu mi-au scăpat.

Despre ce alte amănunte vorbesc aici? Rămâneţi cu ochii în „paişpe” şi o să aflaţi. România te surprinde mereu...că doar are cu ce!

Cuvinte cheie

Lumea mă caută, cel puţin pe blog cel mai frecvent prin „Carrefour Unirea” sau mai nou „cum să săruţi” sau „învaţă să săruţi”. Aproape că mă simt ca un Dr. Love. Lumea vrea să ştie să sărute. Nu mă gândeam că atâta lume nu ştie să sărute. Aici nu veţi găsi exemple pozitive şi doar ceea ce nu este sărut, click aici .

Una alta, mă bucur că românul este atent şi vrea să înveţe cât mai multe despre arta sărutului. Sunt curios din ei care au căutat să înveţe cum să sărute mai bine, câţi au fost băieţi şi câte au fost fete. De obicei sunt mai romantice fetele, dar aş vrea să cred că băieţii au fost mai interesaţi de a învăţa arta sărutului.

Bascket la 16 ani

Un copil care joacă bascket de 50 de ori mai bine ca mine. Este talentat mai ales că nu e prea înalt :P

Lovi'm'ar bucuria dacă înţeleg ceva

O prietenă mă întreabă pe vechiul „Yahoo Messenger”,dacă adventiştii mănâncă fructe de mare. Pentru o clipă mi-a dat cu virgulă. Prietena mea avea dreptate. Nu exagera cu nimic. M-am gândit eu ce m-am gândit şi tot nu puteam să îmi dau seama care ar fi fructele de mare. Îmi zic într-un final: ”nicio şansă să îmi dau seama care sunt fructele alea”, aşa că o întreb pe ea.

Răspunsul mă uimeşte: „scoici, calamar, sepie, creveţi, caracatiţă”! Rămân puţin prost şi cred iniţial că a greşit. O mai întreb odată şi spune că aşa se numesc : fructe. I-am spus că aste sunt vietăţi nicidecum fructe; nu au solzi şi înotătoare şi nu se mănâncă. Îi explic şi totul e OK.

După ce că fata chiar era nedumerită, mai ajunsese să creadă că e proastă. FALS!!! Proşti sunt cei care consideră săracele vietăţi...fructe! Din câte ştiu eu scoicile, calamarul, sepia, creveţii şi caracatiţa sunt cât se poate de vii. Nu cred că un om ar mânca mortăciuni. Fructe nu au cum să fie în niciun caz. Au carne, iar fructele nu au carne!

Păi eu aş spune că uamenii ăştia nu au minte. Mai degrabă ei sunt idioţi, iar ceea ce au ei în cap se numeşte „plantă”! Oricum, asta este o greşeală mare a secolului XXI. Înainte de a se da un nume ar trebui să mai se gândească şi ei puţin dacă e bine sau nu ce vor să spună...

Secolul XXI

Trăim în secolul XXI şi asta se vede la tot pasul. Personal mi-am adus aminte ieri că trăiesc în secolul XXI. Păi să mă explic puţin.

Mi-am dat seama că atunci când îmi sună telefonul mă uit confuz pentru că nu ştiu care din ele sună. Mă cotrobăi de numa’. Altă dovadă ar fi că de la un timp vorbesc cu prietenii şi când le spun câte o ştire îmi mi se răspunde: “dă linku’”. Încă ceva. Azi vorbeam cu o prietenă şi îmi spunea că mănâncă la PC şi că nici măcar nu se ridică de pe scaun până ajunge la frigider. Dă o fugă cu scaunul că are roţi.

Să mai zic o dovadă? Ieri eram la un prieten. M-a chemat la el să jucăm nişte jocuri în reţea, (mai vorbeam de generaţia nouă că sunt maniaci cu jocurile...) şi când vorbeam cu el, foloseam Yahoo Messenger-ul deşi eram la doi paşi unul de altul. Am început să fiu tot mai ameţit şi asta nu e din cauza mea. Secolul XXI e de vină. Aşa că nu mai daţi vina pe mine pentru toate neateţiile mele...

DEX-ul limbii române

Nu se poate să nu fi avut vreodată nevoie să găsiţi explicaţia unui cuvânt. Cel puţin odată aţi apelat la DEX-ul limbii române pentru a găsi ce înseamnă cuvântul respectiv. De cele mai multe ori te ajută. Dar sunt dăţi în care pur şi simplu mai bine nu căutai. „Ai intrat bou şi ai ieşit vacă” zice un proverb românesc. Păi uite de ce.

De exemplu cauţi un cuvânt şi vezi că îţi dă un răspuns identic sau la fel de străin de cunoştinţele tale.

abisinian - abisini'an adj. m., s. m. (sil. -ni-an), pl. abisini'eni (sil. -ni-eni); f. sg. abisini'ană, pl. abisini'ene ...merci dar nu am înţeles nimic

ablaut - 'ablaut s. n. (sil. -laut), pl. 'ablauturi...mda. E clar că la plural ştiu ce înseamnă

anxiolitic - ANXIOL'ITIC s., adj. v.ataraxic . (~ul este un deconectant.)

Abia după ce cauţi “ataraxic” vezi ce înseamnă de fapt:

ataraxic - ATAR'AXIC, ataraxice, s.n. Medicament cu puternică acţiune calmantă a sistemului nervos central. (~ul este un medicament deconectant.)

Aha...deci medicament deconectant. Mă gândeam că asta îmi deconecta mie Internet-ul

Am vrut să văd cu cineva azi ce înseamnă semidecomandat. Nu eram sigur ce înseamnă.

semidecomandat - SEMIDECOMAND'AT, -Ă, semidecomandate, adj. (Despre apartamente) Care este parţial decomandat. - Semi + decomandat. Am zis să văd ce înseamnă “decomandat”. Stupoare…

decomandat - DECOMAND'AT, -Ă, decomandaţi, -te, adj. (Despre comenzi, invitaţii, ordine) La care s-a renunţat; contramandat. - V. decomanda

Deci m-am lămurit cu voi. Deci după voi semidecomandat este parţial contramandat, parţial anulat. Merci de informaţie. Lista poate continua. Cine ştie ce perle mai găsesc prin DEX. Noi să fin sănătoşi că explicaţia vine singură…aiurea…

Creve şi abaterile

Mă întrebam zilele astea cui îi place să îi fie îngrădită libertatea. Dacă aş face un sondaj cu siguranţă toată lumea ar spune că nu i-ar plăcea. Pe bună dreptate. Cui îi place să fie ţinut din scurt? Nimănui! Drept urmare, atunci când te consideri deranjat de ceva sau cineva, te abaţi cumva de la acel lucru care te deranjează.

Dar până la urmă abaterile astea sunt bune sau rele? Eu aş spune că şi rele şi bune. Dacă te vei abate de la legile ţării în care trăieşti o vei încurca, dar dacă te vei abate de la ceva rău consider că este totul OK. Bine, bine. Dar ce te faci când legile ţării în care trăieşti sunt idioate? Momentan eu nu am auzit de legi idioate la noi, dar probabil că dacă mă voi lovi de ele nu le voi respecta.

Deocamdată noi avem nedreptăţi, dar le evit aşa că nu mă afectează. Bine ar fi să dispară cu timpul. Eu una alta am ales să mă abat de la prostie, răutate, orgoliu, încăpăţânare, incultură, gelozie, dictatură, minciună, hoţie, snobism şi de ce nu şi de unele produse: alcool, tutun, cafea, nes, droguri. Deci mă abat, sunt altfel şi râd de cei care sunt la fel...

Creve şi abandonul

Poate că din toate greşelile care pot exista la ora asta în lume, abandonul este una dintre cele mai mari greşeli pe care un om le poate face. Însăşi cuvântul în sine sună urât. Oriunde ai merge vei auzi pe cineva care abandonează ceva sau pe cineva. Şi la ştiri auzi de câte o mamă care îşi abandonează copilul prin vreo pubelă de gunoi. Cu siguranţă nicio problemă a vieţii nu ar trebui să te aduce la asemenea acţiuni.

Există persoane care abandonează ceva. Nu este la fel de grav ca atunci când abandonezi pe cineva dar poate fi o tragedie într-un final. Cel puţin printre români, se găsesc multe persoane care îşi abandonează visele, aspiraţiile şi speranţa de mai bine. În momentul în care începi să renunţi la ceea ce te face să dai tot ce ai mai bun în tine, deja totul devine mult mai negru şi tot din jurul tău se ascunde într-o umbră prin care nu poţi vedea nicio formă. Totul este confuz şi îţi este teamă. Îşi este teamă de ziua de mâine, îţi este teamă că cineva îţi vrea răul şi nu mai încredere nici în tine. Ajungi să îţi fie frică şi de tine.

Personal am ales să nu renunţ la nici un vis dacă lucrurile nu merg exact cum le-am plănuit eu. Nu voi abandona visele mele şi nici credinţa că acestea se vor realiza. Nu voi abandona nimic din ceea ce cred pentru că următorul pas ar fi nebunia. Aşa că voi faceţi cum credeţi, eu îmi văd de visele mele.

Daţi-mi o mătură, vreau să aranjez lumea...

Românu îşi joacă şansa

Se ştie că în rOMÂNIA nu sunt salarii foarte mari, iar românul se dă peste cap pentru a se putea descurca. Românul este unul dintre puţinii europeni care face credite bancare pentru a-şi asigura masa de Paşte sau Crăciun, ori masa de Revelion.

Nu este de mirare că în ultimă istanţă românul îşi încearcă norocul. Unii mai au şi noroc. Aşa că norocul îl poate încerca cel mai bine la loterie sau alte concursuri cu premii mari prin tragere la sorţi.

Mergeam azi la o nuntă şi nu mare mi-a fost mirarea să văd cozi interminabile la oficiile Loto Prono. Erau nişte cozi comparabile cu cele la pâine de pe vremea lui Răposatu’. Stăteau la coadă pentru a completa o variantă care ar putea să îi schimbe cursul vieţii. Unii cu telefoanele la ureche se consultau cu cei de acasă parcă fiindu-le teamă să nu greşească numerele numai pe spatele lor.

Cred şi eu că s-au făcut cozi imense. Ultima dată premiul era de 7 milioane de euro, aşa că reportul va fi mai mare. La un asemenea câştig toată lumea visează. Ce este interesant? Ultima dată românii au jucat la loto aproximativ 4,3 milioane de variante. Mult nu? Nu sunt atât de multe având în vedere numărul total de variante posibile: 13.841.287.201! Aşadar, succes la toţi jucătorii. Eu prefer să rămân un simplu privitor :P

Fiind băiet...pe străzi cutreieram

„ - Auzi mă? Tu ai văzut ultimul NFS cum arată?”

„ – Nu mă. Cum arată?”

„ – E belea rău frate. Ce grafică are. Îţi trebuie calculator meseriaş. „

Discuţia asta o ascultam mirat într-o zi, în timp ce mergeam cu autobuzul spre facultate. Doi puştani, nu cred că aveau mai mult de 10 ani, vorbeau despre jocuri pe calculator. Mă uitam la ei şi mă minunam. Mă gândeam ce făceam eu la vârsta lor şi am constat că eu am avut o copilărie mai reuşită decât ei.

Păi îmi amintesc azi de parcă era ieri cum veneam de la şcoală, mă puneau ai mei să fac temele, apoi cât era ziua de mare eram afară. Vara eram deja în Paradis. Din la prima oră şi cât stătea soarele pe cer eu eram afară. Când auzeam strigătul mamei să merg la masă, parcă îmi cădea tot cerul în cap. Mâncarea venea atunci ca un blestem. Atât de bine mă simţeam că nu îmi mai trebuia nimic.

La mine la bloc se strângeau copiii de la alte 5 blocuri şi vă daţi seama ce ieşea. Cam 40 – 50 de copii puşi pe joacă. Fiind mulţi, foarte rar găseam un joc pe care să îl jucăm toţi, aşa că se împărţeau pe grupe şi făceau diferite jocuri. Puteai să le joci pe toate. Începeai cu ceva iar până seara le jucai pe toate.

De exemplu eu începeam cu un fotbal, alergam până nu mai puteam, apoi mă duceam să mă odihnesc la un macao pe porunci. Era jocul unde puteai fura o sărutare nevinovată de la o fată pe care o plăceai în ascuns şi nu aveai curaj să îi spui. După ce mă odihneam, mergeam la bambilici, ori frunza, ţară ţară vrem ostaş, raţele şi vânătorii, castelul, hoţii şi vardiştii, de-avaţi-ascunselea, ţările, şotron, elasticul, ţaca şi lista merge înainte.

Atât de mult alergam că adormeam instantaneu. Iar dimineaţa aşteptam numărând orele, minutele şi secundele până când urma să ies iar la joacă. Îmi amintesc de jocurile noastre când striga cineva: „ultimul e cel mai fraier!”. Alergam până nu mai puteam. Puteam să fiu ce vroiam eu: aviator, şofer, mecanic, sau artist. Totul era să îmi doresc. Azi mă uit la generaţiile care vin ;i parcă le dispare copilăria pe zi ce trece. Nu mai văd nici un pic de distracţie în activităţile lor. Deja am început să le dau dreptate bătrânilor când îmi spuneau:”pe vremea noastră era altfel”.

Mă întreb cum era pe vremea lor, pentru că dacă ei vedeau în joaca noastră ceva schimbat, iar eu acum văd o copilărie neexistentă la cei de azi înseamnă că nu este bine. În doar 15 ani deja s-a schimbat totul. Oare cum va fi peste 10 ani?

Nunta in trecut si procedurile ei…

Toată lumea a fost până acum probabil măcar la o nuntă în viaţa lui. Fie că era nunta unui prieten sau prietene ori a vreunei rude, a văzut cum decurge o nuntă. A auzit cum se cere în căsătorie şi celelalte amănunte. Cum se planifică o nuntă. Ei bine nu ştiu dacă vaţi gândit cum era în trecut.

Azi ştim. Băiatul şi fata după o periaodă mai lungă de timp petrecut împreună, când consideră că a venit momentul potrivit fixează o dată pentru nuntă. El pregăteşte din timp un plan cât mai romantic pentru a face propunerea. Apoi se logodesc, nunta şi restul este istorie. Ei bine în trecut era cu totul şi cu totul altceva. Oamenii în trecut înţelegeau altfel Biblia şi încercau să adapteze pe cât posibil ce e scris în Biblie cu nunta.

Iată diferenţele dintre trecut şi prezent. Astăzi când un băiat se pregăteşte să ceară o fată de nevastă, pregăteşte după cum spuneam mai sus, un plan cât mai romantic. Apoi dacă fata a spus Da, merge să o ceară şi la părinţi. În trecut, băiatul cerea fata de soţie prin intermediul unui pahar cu vin. Dacă fata lua paharul şi îl golea, răspunsul era DA. Fata putea să îl refuze pe băiat, printr-un simplu refuz al paharului.

Dacă fata ar fi băut paharul, din acel moment băiatul avea dreptul asupra fetei. Odată acceptată cererea, fata trebuia să îşi acopere faţa cu ceva pentru a arăta celorlalţi băieţi că este promisă altcuiva. Chiar şi astăzi se mai poartă, ce e drept mai rar, purtatul voalului. Băiatul putea să vină în orice zi, fără să anunţe şi să o ia pe fată de la familia ei pentru a face nunta. De aceea fata trebuia să vegheze pentru că băiatul putea veni oricând. Fata trebuia să aibă o lampă cu care să vegheze, pentru că „nimeni nu ştie ceasul când va veni Fiul omului”. Aceasta era explicaţia pentru care fata trebuia să vegheze.

Totodată, băiatul nu putea să vină după capului lui să o ia pe fată. Dacă prietenii îl întrebau pe băiat când se însoară, pentru că a cerut-o pe fată, acesta spunea: „-Întrebaţi-l pe tata”. Explicaţia era următoarea. Tatăl băiatului alegea momentul în care va fi nunta şi când băiatul său se va duce după fată, pentru că „nimeni nu ştie când va veni ceasul, nici îngerii, nici Fiul ci doar Tatăl”.

Când tatăl băiatului îşi dătea acordul, nunta avea loc. Restul nu mai este noutate. Acum nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu sunt foarte amuzat de cum era înainte. O aventură întreagă. Până la urmă e mai bine în prezent.

Învaţă să săruţi

Vrei să afli tehnologia sărutului? Vrei să fi un adevărat Don Juan în materie?Vrei să îţi îmbunătăţeşti tehnica? E valabil şi dacă eşti fată. Poate vrei să îl dai gata, să îl ai la picioare când îl săruţi. Pentru cei care vor toate cele de mai sus, sunt rugaţi să vizioneze următorul clip. NU faceţi ce vedeţi. Înţelegeţi idea şi faceţi voi cum e bine.

Dacă ai nasul înfundat mai bine nu o săruta

Cum e când eşti răcit/ă şi te întâlneşti cu persoana iubită? Te gândeşti că ar fi bine nu o săruţi ca nu cumva să răcească, sau poate că nu vă interesează aspectul ăsta şi doar te simţi cam nasol. Poate că aşa rău îţi curge nasul încât abia mai respiri. Strănuturi, şerveţele, suflat nasul, alea alea. Păi e cam nasol când eşti răcit şi trebuie să te vezi cu persoana iubită. Dacă nu am dreptate să îmi fie cu iertare :P

Cel puţin eu când eram răcit simţeam că m-a ajuns blestemul broaştei cea fioroase. Dacă sunteţi răcit...rău, iar nasul vă este înfundat peste măsură încât abia mai respiraţi, vă dau un sfat. Nu vă sărutaţi. Dacă nu, măcar căutaţi o soluţie în genul celei din reclama următoare, altfel se poate întâmpla ceea ce o să vedeţi.

Gigă contra

Aţi auzit vreodată de Gică contra? Personal cred că l-am şi întâlnit. Cine este el şi ce vrea? Care este filosofia lui de viaţă şi cu cine se înţelege el bine? Astea sunt nişte întrebări la care dacă vom răspunde îl vom putea recunoaşte foarte uşor pe unde vom merge.

Gică contra este mereu acel om care se va găsi să fie altfel decăt ceea ce se află în jurul lui. Nu îi va conveni nimic din ceea ce îl înconjoară. Te va contrazice chiar şi când ai dreptate. De ce? Pentru că el este Gică contra şi nu trebuie să ai tu dreptate. Indiferent ce îi vei spune el va fi veşnic nemulţumit. Chiar şi când toate sunt în favoarea lui.

Ce vrea el? Vrea doar să te contrazică. Vrea doar să îţi arate că şi tu îţi poţi ieşi din fire. Care este filosofia lui de viaţă? „Vezi câtă lume poţi contrazice într-o viaţă. Cel care stresează mai multă lume căştigă.” Ce or căştiga nu ştiu să vă spun. Cu cine se înţelege bine? Cred că fiind un om care caută mereu nod în papură niciodată nu va găsi pe cineva cu care să se înţeleagă. Va stresa pe toată lumea şi nu va fi înţeles de nimeni.

Poate uneori şi eu sunt Gică contra. Uneori nu vreau să admit unele lucruri şi îi contrazic pe toţi care le susţin. De ce? Nu îmi plac si basta. Uneori sunt Gică contra, dar mă tratez...

Ia vezi, nu cumva şi tu eşti Gică contra?

Aparatele şi service-urile

Vi s-a întâmplat vreodată să aveţi vreun aparat stricat? Electrocasnic sau orice altlceva? Personal mi s-a întâmplat. Acum dacă vi s-a întâmplat cred că v-aţi dus cu el la service (dacă mai avea garanţie). Aşa am făcut şi eu, dar stupoare. Nu ştiu cum se întâmpla că acolo mergea perfect şi apoi eram nevoit să mă cert cu ei că de fapt chiar e stricat. Nu ştiu ce se întâmplă cu aparatele astea, dar când dau de service îşi revin subit.

Am fost odată cu PC-ul la reparat deoarece coolerul făcea un zgomot prea mare. Nu puteam să îl deschid pentru că avea garanţie pe întreg sistemul şi aş fi pierdut garanţia. Aşa că m-am dus la service. Acolo îl desface şi cică era doar praful. Îi curăţă coolerul de pe procesor şi zice că asta a fost. Ajung acasă şi se arde coolerul de la sursă. Să mor nu alta. Ăla era de vină nu cel de la procesor. Măcar l-a şters de praf.

Un prieten se duce cu o combină muzicală la service pentru că deşi volumul îi arăta că e dat la maxim abia se auzea. Cei de acolo însă susţineau că nu are nimic. S-a certat cu ei ce s-a certat apoi vine managerul de la service şi spune că o să îl ia şi or să se uite să vadă ce are. Când se întoarce după combină, i se spune că într-adevăr era stricată şi au schimbat piesa dar că în loc să trimită combina la Slobozia a ajuns la Suceava. Distanţă mică ce e drept. O aruncătură de băţ.

Altă chestie care am remarcat-o. La Ultra Pro Computers fiind, aşteptam la coadă cu PC-ul pentru reparat. Înaintea mea un domn, se certa cu un angajat. Cei de acolo îl trimiteau la alt service de unde tocmai fusese trimis la service-ul unde se afla. Domnul îşi cumpărase PC-ul de la Romexpo cu ocazia unei expoziţii de calculatoare cu vânzare.

Sorei mele odată i se restarta mereu PC-ul. Am crezut la început că e virusul Walchia care restartează automat calulatorul după ce intră în sistem. Am zis să reinstalez. Dar observasem un amănunt. Se restarta şi mai repede dacă avea CD în DVD-RW. Într-un final merge, dau să boot-eze de pe DVD-RW. Când se formata, se restratează. Hard-ul bulit. Soluţia: service pentru că avea garanţie. Îl duce. Şi după o lună îl primeşte înapoi. Cu hardul schimbat şi curăţat de praf. Vezi tu, daia se restarta. Problema se repetă, aşa că am bănuit eu ce avea. Am schimbat sursa. Temperatura creştea foarte mult iar calculatorul se restarta. Asta era problema. Se arsese rezistenţa de sursă. Apoi totul a mers perfect.

Aşa că vă dau un sfat. Dacă vi se strică PC-ul, mai bine vă duceţi la cineva care vă este apropiat decât la service. O să vă reparaţi PC-ul pe banii voştrii dar măcar va merge :P

Goodyear – Changing tires can be dangerous

Cei de la compania de anvelope Goodyear au făcut o reclamă prin care vor să atragă atenţia asupra pericolului care există în momentul în care aveţi o pană şi trebuie să schimbaţi roata. Aveţi grijă pentru că nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla.

Lazio – Dinamo, notele jucătorilor

Nu ştiu câţi dintre voi nu aţi văzut meciul de ieri. Totuşi cred că majoritatea a văzut meciul. Personal am fost dezamăgit de jocul lui Dinamo. Au intrat cu frica în genunchi de la început, iar la prima minge pe spaţiul porţii a fost 1-0. Au mai avut şi ei câteva ocazii. Raportul ocaziilor a fost de 17-6 pentru italieni. Dezechilibrat raportul spun eu. Dinamo s-a cam apărat nearătând un fotbal prea spectraculos, pe alocuri chiar arătând erori. Una peste alta rezultatul e bun. Ce m-a surprins astăzi în Gazeta Sporturilor sunt notele pe care le-au primit dinamoviştii. Mult mai mari decât ale italienilor. La notele primite Dinamo ar fi trebuit să câştige cu 3-0 sau 4-0.

Nuntă în basm real

Fac ce fac şi tot în Constanţa ajung. Cum spuneam şi ieri, duminică a fost nuntă. Ajuns pe fugă în capitala rOMÂNIEI pe timp de vară, condus de la gară spre biserică în stil Michael Shumacher acompaniat de strigăte de pe scaunul din dreapta, mi-am ocupat un loc în biserică. Aşteptam cu sufletul la gură intrarea mirilor.

Toată lumea i-a aşteptat. Contrar la ce mă aşteptam, nunta a început la timp, poate un minut mai târziu. Decorul era alb, rupt din puritatea îngerilor martori la acest eveniment, presărat cu minuni parfumate care împrăştiau peste tot iz de bucurie.
Lipsea ceva...o, da! Mirii. Iată-i că intră. Mai întâi el. Îl aduce mama lui la altar. Este mai roşu la faţă decât de obicei. Îmbrăcat precum un prinţ, el păşeşte tremurând, afişând un zâmbet care să îi alunge emoţiile. Ajunge la altar. Toată lumea aşteaptă mireasa. Într-un alb fără egal, ea apare luminând sala. Este adusă de tatăl ei. Buchetul din mână abia că i se poate observa. Tremură toată, dar zâmbeşte şi ea.

Din nou împreună cei doi. Stau unul lângă celălalt, privindu-se în ochi de parcă nu s-au mai văzut de ani de zile. Toată atenţia este aupra lor, a mirilor. Din când în când, câte un invitat încearcă printr-un cântec ori poezie să atragă atenţia asistenţei de la cei doi. În zadar pentru că tot ce reuşesc să facă este să completeze tabloul de basm printr-o armonie perfectă.
Un pastor a început să predice. Cei doi se sorb din priviri aşteptând parcă momentul în care să spună „DA”. Îşi fac declaraţii de dragoste la îndemnul pastorului, în timp ce invitaţii nu îşi pot ascunde emoţiile. Deja se văd lacrimi...dar nu sunt de tristeţe. Bucuria inundă încăperea prin ochii tuturor.

Atât de repede a trecut timpul încât aş vrea să mă întorc să mai văd odată... Casă de piatră şi Domnul să binecuvânteze casa lor.
Nu am să spun „ a fost odată ca niciodată” dar voi spune: a fost odată, într-o zi de 12 august fermecat, pentru că dacă nu ar fi fost, basmul nu devenea realitate...

Reclama zilei

Poate că ştiţi reclama celor de la Honda în care un cor reprezintă vocal senzaţia pe care o ai în momentul în care conduci o Honda Civic.

Ei bine un alt grup au parodiat reclama. Ce a ieşit poate fi văzut mai jos. Pentru cei care nu ştiu varianta originală pot să le vadă pe amândouă.

Mami, dar de ce e aşa?

„- Mami, câte trenuri sunt în gară? Dar de ce sunt atâtea? Dar ce face trenul ăla acolo? De ce sunt albastre? Trenul merge pe pietre? Dar ce face apa aia acolo?”

Pentru cei care sunt familişti şi au şi un copil, probabil că întrebarea „de ce?”, deja a devenit întrebare la ordinea zilei. Mergeam spre Constanţa cu trenul şi lângă mine o doamnă cu un copil şi cu mama ei. Atâtea întrebări a putut să pună copilaşul ăla încât la un moment dat rămâneai fără răspuns sau cu lacrimi în ochi de la atâta râs.

La un moment dat pe lângă sutele de întrebări care păreau că nu se vor mai termina, copilul, pe nume Alex, a dat de nişte copii pe care i-a căpiat. Alex avea „3 ani şi 5 ani” după cum spunea el iar ceilalţi copii întâlniţi de el aveau peste 8 ani. I-a căpiat din prima clipă când i-a luat la întrebări.

„- Dar pe tine cum te cheamă?” După ce a pus întrebarea asta de vreo 6 ori la rând, a pus întrebarea: „Dar de ce te cheamă aşa?”. Lista putea continua. Am remarcat ca un astfel de copil dacă te ia odată la întrebări te închide mai rău ca un om matur. Nici prin cap nu îţi poate trece ce te întreabă uneori un copil de 3 ani.

Unde mai pui că după vreo trei ore în care şi mama lui şi bunica lui au încercat să îl facă să doarmă, s-au lăsat păgubaşe. Singurele persoane care au adormit au fost ele. Copilul încă punea întrebări deşi ambele femei dormeau. Era o imagine comică. După multe întrebări, la Canalul Dunăre – Marea Neagră, copilul s-a găsit să arunce bomba.

„Auzi mami? Dar de ce e apa verde? Fac peştii pipi în ea? Dar de ce fac peştii pipi în apă?”

Amuzat fiind, i-am spus eu că apa e murdară pentru că umblă încălţaţi. Proastă mutare din partea mea. A urmat întrebarea: „Dar de ce umblă încălţaţi în apă?”. M-am gândit ce m-am gândit şi nu am găsit răspuns. Acum îmi dau seama că trebuia să îi spun că le miroseau picioarele, dar apoi urmau alte întrebări. Oricum, copii ăştia sunt ceva de speriat :D

Bucureşti – Constanţa şi retur

Duminică 12 august a fost o zi mult aşteptată de mine. Am mers la nunta unor prieteni dragi. Nunta începând al ora 15:00 am avut timp destul să ajung în Constanţa în aceeaşi zi. Sau ar fi trebuit să am timp destul. În realitate totul a fost la mustaţă. Trăim în rOMÂNIA şi asta ne ocupă tot timpul. Mai bine ca acum nu s-a potrivit vreodată dictonul ăsta.

Plec eu de acasă devreme de tot. Deşi trenul era pe la ora 9:00. La cum se circulă în Bucureşti trebuie să fi precaut. Ajung la gară, îmi iau bilet, mă duc pe peron. Pe peron trage un tren şi puţin nedumerit întreb pe cineva:

„- Nu vă supăraţi. Acesta este Acceleratul spre Constanţa?”

„-Da, ăsta este. Nu vezi că mergi pe lângă el?”,mi se răspunde de către respectivul domn.

„-Păi întrebam, pentru nu seamănă a Accelerat, aduce mai mult a Inter-City.”, încerc eu să mă scuz.

„-Dar cum vrei să arate, cum geamurile sparte?”, mai primesc o replică.

Oricum, a fost o surpriză plăcută. Acum chiar îi dau dreptate domnului. Era la fel de revoltta ca mine de condiţiile oferite de rOMÂNIA la tot pasul. Eu aşteptam să văd un tren ruginit care ocazional să mai aibă şi geamuri. Măcar avansăm pe undeva.

Urc în tren şi încep să-mi amintesc că deşi sunt condiţii mai bune, tot CFR. Cumperi bilet ca tot omul, te aşezi pe locul tău şi apoi te trezeşti la 5 minute cu cineva care are exact acelaşi loc ca tine. Asta nu a fost o eroare unică, şi la dus şi la întors am observat oameni care se certau pe locuri. Cum este normal, soluţia are două posibilităţi. Nu pot să stea amândoi pe acelaşi scaun. Aşa că ori cel care stătea se ridică, ori al doilea mai caută. Ambele variante au aceeaşi probabilitate. Acum mai apar două posibilităţi.

Conflictul se poate rezolva uşor, prin înţelegere, sau se poate degenera într-o ceartă în care se adresează multe cuvinte grele. Cum românul este bun negociator şi ştie cum să vorbească, cel mai des întâlnită este cea de a doua variantă. Razboi până la sânge.

CFR-ul face erori, oamenii se bat. Acum ofer celor de la CFR două alternative. Ori îşi închid prăvălia şi se lasă de treabă, ori fac curăţenie pe la casa de bilete. Mai multă atenţie în sistemul de vindere al biletelor. Eventual aplicarea unui nou sustem sau înlocuirea vânzătoarelor care de multe sunt trezite cu faţa la pernă.

Un alt dezavantaj care mi-a adus aminte că e tot rOMÂNIA, a fost faptul că până în Constanţa am făcut 5 ore şi jumătate. Trebuia să facă 5 ore, dar a avut şi întârziere. Cum s-au gândit ei băieţii ca ar fi ideal să schimbi liniile de cale ferată, chiar în plin sezon estival. Nu mai comentez nimic.

Ajuns în sfărşit în Constanţa după o călătorie care mă facea să cred ca oraşul Constanţa fuge de mine, nici nu ies bine din gară că deja încep afaceriştii:

„-Hai băiatu’ să îţi ofer o cameră. Chirie ieftină”

Erau atâţia încât te lua cu dureri de cap. După ce scapi de iei, te luau taximetriştii. Dacă te prindeau probabil că te secau de bani. Pe mine m-a aşteptat un prieten. Prin câte a trecut şi el ca să mă aştepte pe mine în gară. Era să îl bată maică’sa. El îşi luase de curând permisul şi i-a luat maşina. Conducea mai altfel. Trecea pe roşu, nu dătea prioritate, jaloane printre maşini şi gropi. Era să nu mai ajungă cu maşina la gara. Era să îl dea jos din maşină.

Păi am scris destule. De întâmplat s-au întâmplat mai multe, dar o să mai scriu. Cât despre întoarcerea la Bucureşti...la fel de anevoioasă...

I”ll be back…

Guess who’s back?

He he he...Dragi mei, m-am întors acasă aşa că a sosit momentul să îmi reiau activitatea de bloger. Vorba aia. O să scriu mereu pentru că România mă inspiră. Când nu voi mai avea ce scrie înseamnă că am intrat în rândul oamenilor normali. Până atunci şi cât timp va curge apă pe Dunăre, eu voi scrie despre ţara mea.

Din păcate am ce scrie. Păi zilele în care am lipsit am avut multe idei, dar nu am avut posibilitatea să le public pentru că am fost plecat. Şi uite aşa când sunt plecat în sat cu dorul, azi e singur bloguşorul. Eeee...dar m-am întors aşa că o să zic iar câteva aşa în stilul meu. Urmăriţi-mă cu atenţie că am destule de spus. Sper să nu le uit până la voi scrie.

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu sunt uituc de felul meu, aşa că sper să îmi amintesc ce am vrut să scriu. Dacă uit...asta e! Ghinionul vostru... O să vedem mâine dacă îmi amintesc. Azi încă sunt în recreaţie...

Tetris la japonezi

Se ştie că japonezii sunt tare inventivi şi au o imaginaţie ieşită din comun. Ce le-a putut trece prin cap? Păi las imaginile să vorbească de la sine. E chiar dea dreptul pur şi simplu :D

România trezeşte-te!

Oriunde te-ai afla în România nu se poate să nu fi uimit în fiecare zi de câte ceva. Fie că te uimeşte indiferenţa unora pentru cei care au nevoie de o mână de ajutor, sau răutatea unor aşa-zişi „oameni” faţă de semenii lor. Totul se desfăşoară într-o viteză în care abia mai reuşeşti să ţi pasul.

Oricât am vrea să spunem că România este pe un drum bun, se va găsi mereu ceva care să te contrazică. Prea mulţi oameni au nevoie de o educaţie în ceea ce priveşte gândirea. Şi pe mine încă mă uimeşte România, mă uimeşte Bucureştiul.

Mă uimeşte răutatea şoferilor din trafic care nu mai au răbdare deloc, mă uimeşte românul care încă mai crede că străzile sunt cuşori publice de gunoi, mă uimeşte românul care înjură în public mai ceva ca la uşa cortului, mă uimeşte talentul unor „băieţaşi” arătat pe pereţii din Bucureşti, iar lista poate continua.

Mai nou, sau nu, mă uimesc cerşetorii. Mă uimesc cerşetorii care deşi ar putea muncii, preferă să stea la o gură de metrou sau ieşire din vreo biserică. Mă uimesc cerşetorii care dacă cerşesc pe bună dreptate ca ultimă şansă pentru ei, se duc şi cheltuiesc banii pe tutun şi alcool sau mai ştiu eu pe ce.

Nu numai cerşetorii mă uimesc, recent am văzut un om îmbrăcat cât se poate de urât şi murdar, o cămaşă îmbâcsită, pantalonii la fel, hainele atârnând pe el. În braţe avea un copil. Copilul era îmbrăcat la fel. Haine murdare, largi şi o pereche de papuci roz în picioare. Îţi facea senzaţia că au reuşit cu greu să treacă de agenţii de pază de la metrou pentru a putea cerşii prin metrou. Brusc însă domnul de care vă vorbesc a scos din buzunar un iPod Nano cu memorie de 30 GB. Mi-a căzut faţa ce-i drept. Nu ai bani să te îmbraci dar îţi cumperi iPod. Poate veţi spune că era furat. Am să vă contrazic din start. Un cerşetor nu ştie să umble pe iPod cum făcea domnul respectiv.

Oricum România mă uimeşte pe zi ce trece...deşi nu ar mai trebui pentru că am văzut destule...

Dirijaţi şi pietonii domne!

Dacă staţi în Bucureşti înseamnă că deja intuiţi despre ce vreau să vorbesc. În ultimul timp tot loveam în traficul din Bucale, dar era să omit ceva. Nu numai şoferii merg alandala pe străzile din Bucureşti. Chiar şi pietonii sunt ameţiţi din cale-afară. Nu se poate să fi şofer şi să nu îţi fi sărit în faţa maşinii măcar odată un pieton grăbit.

Fie că se grăbesc sau nu, pietonii din România au o problemă mare. Le place să trăiască periculos. O să vezi mulţi pietoni trecând pe roşu la semafor, traversând strada cu 10-15 metri înainte sau după trecerea de pietoni. Se poate întâmpla ca în zilele de vară în care soarele este dogoritor, în momentul în care treci pe lângă un refugiu de tramvai să te trezeşti în faţă cu mulţi pietoni bezmetici care au stat pe trotuar la umbră în aşteptarea tramvaiului, iar când acesta vine...se aruncă în faţa maşinilor.

Nici pe trotuar nu sunt mai ordonaţi pietonii. Se calcă pe picioare, îşi taie calea unul altora, ocupă tot trotuarul şi merg încet şi multe altele. Auzisem mai de mult o idee, cum că în mod normal un pieton ar trebui să obţină la un examen auto un total de 11 puncte din cele 26 pentru a putea merge pe stradă. Dacă asta era doar o glumă eu aş recomanda-o pe bune.

Sunt destui pietoni care nu ştiu regulile de circulaţie îngreunând traficul care oricum e insuportabil. Eventual ar putea să pună şi poliţişti care să dirijeze pietonii. Să îi înveţe de drumul cu prioritate, contrasens, semnalizare când depăşeşti şi altele. Mai în glumă mai în serios, ar trebui să se facă o campanie pentru educarea pietonului.

Oare o să vedem asta?

Sondaje UEFA Champions League

Pe site-ul UEFA pot fi găsite nişte sondaje pe pagina destinată fanilor (Fanzone ). La sondajul privind echipa care se va califica dintre Lazio Roma şi Dinamo Bucureşti, se pare că 32.48% au votat că Lazio se va califica, în timp ce 67.52% au votat că Dinamo se va califica. Dinamo favorită pe site-ul UEFA. Asta este SF. Acum mă întreb dacă nu cumva cei care au votat sunt toţi dinamovişti sau suporteri ai lui AC Milan, Inter sau AS Roma.

De cealaltă parte, la sondajul dintre Bate Borisov şi Steaua, se pare că bieloruşii sunt favoriţi. La mică distanţă, dar paradoxal ei sunt favoriţi. 51.89% dintre cei care au votat spun că Bate Borisov se va califica în timp ce 48.11% spun că Steaua se va califica.

Acum nu mai rămâne decăt să aşteptăm meciurile şi să ţinem pumnii strânşi amelor formaţii.

Intrarea liberă sau...

Cred că deja nu mai este de mult o noutate că Akon va susţine un concert la Mamaia pe data de 25 august. Akon va canta pe plaja H2O, aflata la iesirea din Mamaia spre Navodari, iar concertul va incepe la ora 20.00. Sub numele real (întreg) Aliaune Damala Bouga Time Puru Nacka Lu Lu Lu Badara Akon Thiam,(verifică pe Wikipwdia.org), se ascunde o poveste interesantă.

Deşi la început cânta hip hop, Akon a descoperit R&B-ul în închisoare, după ce a fost arestat pentru furt de maşini. În închisoare a avutr suficient timp să compună. Iar după ce a fost eliberat totul a început să prindă contur.

Acum mă întreb dacă acest concert chiar este aşa cum spun organizatorii... Intrare liberă? Da intrarea e liberă dar nu tot pe banii noştrii a fost plătit Akon? Sau cântă aşa gratis pentru români? Cine ştie? E o vorbă din popor: „Gura mincinosului, adevăr grăieşte”. Cei de la Orange spun că acest concert se încadrează "in linia de evenimente PrePay Music Party". Păi răspunsul la întrebare a venit de la sine. Intrarea este mai mult prepay. Aşa că tot din banii abonaţilor s-a realizat acest concert…

Este el... eroul...

Da, a fost greu, dar a trecut prin toate. Poate doar când a fost mic a avut câteva bucurii. Deşi nu a avut cine să îi arate cum să facă un lucru bine şi chiar dacă nu a avut tot sprijinul părinţilor a ajuns erou. Nu mai contează că a făcut multe prostii când a fost mic. A greşit mult în viaţă şi poate mai greşeşte, dar important e că a rămas erou.

De la mic la mare i-a ajutat pe toţi şi era apreciat de toată lumea, dar când i s-au terminat resursele nu a mai fost bun de nimic. Descurajat, a părăsit lucrurile vechi ca să o poată lua pe un drum nou. Singur într-o lume fără sentimente a reuşit să-şi găsească locul. Pentru aceasta a avut însă iar de suferit…gelozii şi invidii.

Cu toate că lumea nu ştia să îl aprecieze, el a continuat să facă binele celor din jurul lui. Tot ce a primit a fost însă refuzul şi răutăţile celor pe care i-a ajutat cândva. A vrut să se întoarcă acasă la cei dragi. Ajuns în satul unde se născuse şi nu a fost aşteptat de nimeni. În jurul lui putea vedea multe familii care îşi aşteptau copii, însă nu şi pe ai săi. A plecat agale spre casa părintească…

Rar câte o persoană îl mai saluta. Pe uliţe doar vântul mai mătura în urma lui praful…

În drumul lui spre casă, a trecut prin dreptul unei familii care îşi întâmpinau copilul cu multă bucurie, cânt şi voie bună. El ştia că acel fiu era unul care crease multe probleme în trecut părinţilor lui. Atunci în sufletul lui pentru prima dată a simţit nedreptate şi o umilinţă fără margini…era erou, dar nu îl aprecia nimeni…

Cu sufletul ghemuit de teamă a mers în continuare spre casă. Ajuns acasă, ai lui îl aşteptau plângând pe prispa casei. Când l-au văzut, l-au îmbrăţişat şi i-au spus: “ De mult te aşteptam să vi acasă eroul nostru…”

Înapoi la creion şi coala de hârtie...

După ceva plimbări m-am întors în cele din urmă la călimara cu cerneală pentru a mai rătăcii două – trei litere pe o coală de blog. În afara casei toate’s noi şi vechi sunt toate. În casă la fel. Nimic nou sub soare. Aşa că aveam toate motivele sa mă întorc al scris. Nu am abandonat „camera de scrisori”. Deci...motivele absenţei mele fiind prezentate, pot să îi dau înainte cu ce am de spus.

Ascultam astăzi ştirile la radio şi auzeam toate ciudăţeniile posibile. Mă întrebam dacă unele chiar sunt adevărate şi îmi spuneam că oamenii sunt prea naivi. Cred totul fără să verifice sau să filtreze informaţiile prin filtrul raţiunii.

De exemplu: Dacă veţi lua ziarul Libertatea şi veţi citi ultima pagină veţi constata o grămadă de ştiri care cu greu pot fi crezute. Atăzi scria că în Rusia, un crocodil a căzut de la etajul 12 şi şi-a rupt doar un dinte.

Personal aleg să cern puţin ştirile pe care le aud. Până mâine nu mai scriu pentru că se termină cerneală. Ce dacă scriu cu creionul...mai greşesc şi eu. Nu crede tot ce scriu...verifică şi păstrează ce e bun...

Honeeeey…I’m hooome!

M-am întors acasă. Rămăsesem dator ca să vă spun mai multe despre ceea ce mi-a terminat dimineaţa aşa fulgerător astăzi. Am dat o tură până în Slobozia, dar până acolo...aventură cu traficul. Acelaşi trafic care te face să îţi tai venele, dar îţi mai oferă şi momente de râs...ce-i drept cam rare. Tare mulţi şoferi doar cu numele prin Bucale. Mergi pe banda a doua şi te trezeşti că unul de pe prima bandă îţi taie calea fără să semnalizeze, aducându-ţi aminte că trebuia să facă dreapta. Sau câte unul se bagă în faţa ta apoi îţi frânează în faţă, sau în momentul în care vrei să depăşeşti celălalt accelerează. Lista poate continua la nesfârşit.

Paradoxal este un lucru. Când eşti implicat în astfel de cazuri, iar poliţia e de faţă, parcă e un făcut. Nu îi sancţionează nimeni. Dacă s-a întâmplat să faci tu odată o ilegalitate, tocmai atunci poliţia de trage pe dreaptă şi ai luat şi amendă şi puncte de penalizare. Asta pare să devină lege în trafic şi tot odată culmea şofatului.

Vorbeam şi de nişte întâmplări amuzante din trafic. Ei bine, astăzi fiind în maşină la Doamna Ghica (cartierul Tei), într-o intersecţie o poliţistă, (blondă ca să intru în amănunte), se certa cu şoferii care nici în ruptul capului nu vroiau să asculte de ea. Mai mult ţipa săraca după toţi să stea, dar degeaba. Parcă nici nu se afla acolo. Era amuzantă situaţia dacă erai acolo, dar nu ştiu cât e plăcut era pentru ea.

În momentul în care am ieşit din Bucureşti, (după o oră jumătate de stat la semafoare), tot traficul a intrat într-un ritm normal. Singura întâmplare care ar mai fi de notat este că am văzut în sfârşit o ploaie de vară cum era pe timpuri odată. Eram pe Autostrada Soarelui pe la kilometrul 70 când s-a pornit o ploaie încât abia dacă mai vedeai la 5 metri în faţă. Doar câte un Porche Carrera 4 mai avea curajul să depăşească din când în când viteza de 40 km/h.

În Bucureşti...am luat-o de la capăt...

Buna dimineata poluare

Azi este un nou început. Un nou început pentru ce? Încă nu ştiu. „Mai întâi trebuie să te ridici din pat”, îmi spun. Zis şi făcut. Trag de mine şi într-un final reuşesc să stau în picioare. What’s next. Uşor uşor mi-am cărat picioarele spre toaletă pentru că simţeam nevoia de a-mi îneca ochi cu nişte apă cu clor de la robinet. Refuzau să privească soarele...oricum nu era.

Am ieşit apoi pe balcon pentru a trage o gura de aer proaspăt poluat. Hmm...cum vine asta? Ori proaspăt ori poluat? V-am zis că e greu dimineaţa. Cred că vrea să însemne poluat recent...

Trag aer în piept şi-apoi tuşesc năpraznic. Nu mai e de locuit în Bucureşti. Ăştia vor să ne omoare.

Ora 8:46...încă nu am văzut care este noul început. Când m-am apucat să scriu habar n-aveam ce trebuie să fac azi...e vacanţă şi stăteam în casă oricum.

Ora 9:00. Am găsit. Un prieten mi-a făcut o invitaţie, aşa că trebuie să mă car şi vă spun diseară ce am făcut...

Mă duc să mă mai poluez puţin la creier...

8 august...calendar

Evenimente

754: Sfârşitul Sinodului convocat de Constantin al V-lea . A fost condamnat cultul icoanelor şi s-a hotărât distrugerea acestora (mişcarea iconoclastă).

1570: Sfârşitul celui de-al III-lea război civil dinFranţa, prin Pacea de la Saint Germain. A fost acordată libertatea cultului protestant.

1870: A avut loc mişcarea antidinastică de la Ploieşti, condusă de Alexandru Candiano Popescu cunoscută caRepublica de la Ploieşti.

1889: Prin Înalt Decret Regal 2073 s-a înfiinţat, pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române, o Şcoală Superioară de Resbel, devenităAcademia de Înalte Studii Militare.

1900: Prima ediţie a “Cupei Davis”

1940: A fost declanşată ofensiva aeriană germană asupra Angliei.

1941: Întâlnirea Roosevelt - Churchill din Insulele Newfoundland. A fost adoptată”Charta Atlanticului”.

1945: URSS a declarat război Japoniei. Armata Roşie a ocupat Manciuria, Coreea de Nord şi Sahalinul.

1945: La Londra se semnează un acord între marile puteri aliate privind urmărirea şi pedepsirea criminalilor de război nazişti în cadrul unui Tribunal militar internaţional.

1946: România a fost invitată oficial, de către Guvernul francez, să participe la Conferinţa de Pace de la Paris.

1953: URSS a efectuat prima experimentare a bombei cu hidrogen.

1963: România semnează Tratatul privind încetarea experienţelor nucleare în atmosferă, în spaţiul cosmic şi sub apă, încheiat la 5 august între SUA, Marea Britanie şi URSS

1963: În Marea Britanie a avut loc cel mai mare jaf din lume, într–un tren („The Great Train Robbery”).

1967: Crearea Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud Est .

1974: Richard Nixon a demisionat, în urma scandalului "Watergate".

1981: Preşedintele american, Ronald Reagon , a ordonat producerea bombei cu neutroni.

1996: A apărut primul număr al revistei ”Dosarelei istoriei”.

2000: În cadrul Festivalului Internaţional de Teatru – "Shakespeare” de la Gdansk, Polonia, Teatrul Naţional din Craiova a prezentat spectacolul “Timon din Atena”, în regia lui Mihai Mănuţiu, cu actorul Ilie Gheorghe în rolul principal

Naşteri

1956: Miron Mitrea, politician român

1968: Florin Prunea, fotbalist român.

1972: Viorel Moldovan, fotbalist român.

Plictisitii fac mass-uri...nu le credeti!

Dacă recepţionezi un e-mail intitulat "Badtimes", şterge-l imediat!!! Nu îl deschide!!! Aparent este un virus foarte nasol. Nu numai că va şterge tot ce ai pe hard disk(uri), dar de asemenea va şterge totul pe orice disc pe o rază de 20 de metri în jurul calculatorului tău. Demagnetizează toate carţile tale de credit. Reprogramează codul tău de la bancomat, de asemenea îţi reprogramează videoul şi utilizează armonici ale câmpurilor subspaţiale pentru a şterge orice CD încerci să asculţi. Va programa toate quick dial-urile de pe noul tău telefon cu numărul soacrei tale.

Acest virus va inocula antigel în acvariul tău. Va bea toate băuturile din frigiderul tău. Băi omule, asculţi ce-ţi zic?!? Va lăsa şosete murdare pe măsuţa din sufragerie când aştepţi oaspeţi. Te va determina să te joci cu foarfecele într-un mod care pare distractiv până cineva va rămâne cu un ochi. Virusul va rescrie toate salvările tale, schimbând toate verbele la prefectul compus şi va încorpora indetectabile greşeli de ortografie, care vor schimba complet sensul propoziţiilor. Îţi va înlocui şamponul cu gel şi gelul cu prenandez exact când te pregăteşti pentru sindrofie. Dacă mesajul "Badtimes" este deschis sub Windows 95/98, va lăsa capacul de la toaletă ridicat şi uscătorul de păr periculos de aproape de cadă plină. De asemenea, va îndepărta toate documentele tipărite în dublu exemplar pentru siguranţa, cât şi mătreaţa de pe pernă, va unge clanţele cu SuperGlue şi le va conecta la reţeaua distribuitorului local de energie electrică (mai precis, exact la orele când reţeaua este la vârf - 50Hz).

* * * AVERTIZEAZĂ CÂT MAI MULŢI OAMENI POŢI! * * *

Dacă nu trimiţi asta la 5000 de oameni în 20 de secunde vei fi blestemat prin cuvinte grele.

P.S.: În caz de nu te-ai prins asta este o gluma!!!

Razi pana mori de Pruteanu!!!!

(LIFE) PRUTEANU-SCRISOARE
Uniunea pentru Reconstrucţia României a adresat senatorului George Pruteanu o scrisoare deschisă
BUCUREŞTI, 11 oct (MEDIAFAX)
- Uniunea pentru Reconstrucţia României (URR) a adresat senatorului George Pruteanu - iniţiatorului legii pentru folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice - o scrisoare deschisă redactată conform prevederilor incluse în acest proiect legislativ. Transmitem în continuare textul scrisorii deschise semnate de Cosmin Alexandru, preşedintele URR:
"Am urmărit cu neplăcută surprindere prestaţia dumneavoastră pe viu (live) de la spectacolul de vorbe (talk show-ul) de luni, 7 octombrie, de la spectacolul lui Tucă (Tucă Show). Aţi fost rece (cool) în enormităţile pe care le debitaţi, deşi nu eraţi în timpul prim(prime-time). Aflându-ne imediat după semnarea acordului stai-lângă (stand-by) cu FMI-ul, înaintea aderării la OTAN (NATO) şi în timpul preluării dobândirii comunitare (acquis-ului comunitar), ne îngrijorează faptul că v-aţi aşezat în poziţia prăjinii (pole-position) pentru promovarea acestui proiect legislativ anacronic, pe care îl susţineţi cot la cot cu alţi retrograzi din PSD şi PRM. Nu ştim dacă acest proiect este doar un exerciţiu de pieţare politică (marketing politic) pentru imaginea persoanei dumneavoastră sau rezultatul unei furtuni în creier (brainstorming) şi nici câtă presiune sau hol (lobby) aţi făcut pentru el, dar vă dăm un sfat: Daţi liber într-o seară păzitorului de corp (bodyguard-ului) şi dacă nu aveţi la îndemână un câine fierbinte (hot dog) sau un anviş de Hamburg (hamburger), deschideţi un pachet de beţe (sticks-uri) pe care îl puteţi găsi la superpiaţă (supermarket) la adunătura de magazine (mall) sau, dacă aveţi legitimaţie, chiar la banul jos şi cară (cash and carry). Îl mai puteţi obţine şi în urma unei acţiuni de mostrare (sampling) efectuată de vreun tânăr marfar (merchandiser) sau vreun promovator (promoter). Apoi luaţi aparatul de pus în vârful poalei (adica laptop-ul), conectaţi la el un şoarece (mouse) şi începeţi să navigaţi pe tesatură (adica web). S-ar putea să vă apară pe ecran reclame la diferite firme ? Doar fă-o? (Just do it) sau? Al dumneavoastră digitălizat? (Digitally yours) sau ?Viitorul e portocaliu? (The future is orange) sau altele din care suntem convinşi că nu veţi înţelege nimic. Presupunând că furnizorul dumneavoastră de între-reţele (internet) are un servitor (server) puternic, în funcţie de discul tare (hard disk-ul) şi materia moale (software-ul) de care dispuneţi veţi afla unde a ajuns omenirea în materie de comunicare liberă la începutul sec. XXI şi cât de departe de asta e locul în care vreţi dumneavoastră să priponiţi limba română. După ce v-aţi lămurit, fără să mai aşteptaţi hrănire pe la spate (feed-back) de la noi, daţi curs unuia din următoarele îndemnuri:
Back off, Get a life, Sue yourself, Spare us, Get lost, Enough is enough, Bye-bye!"

Liceul şi profii lui...

În orice liceu există mai multe categorii de profesori. Unii de treabă numiţi şi „pâinea lui Dumnezeu”, unii răutăcioşi sau „fără inimă”, alţii comici. Aveam în clasa a 9 a o materie numită Igienă. Până aici este O.K. Ce este mai funny este profesorul cu care făceam ora. El era un om de treabă până îl călcai pe coadă şi cum colegii mei îl cam luau la mişto pentru că era limbut şi nu vedea prea bine, vă daţi seama ce urmă.

Apropo. Am învăţat în Viaceslav Harnaj clipul de unde s-a filmat următorul clip. Cât timp am fost eu în liceu profesorul era inclus în categoria comici fără inimă, adică ultimile două.

El era un tip mai exigent, care nu prea glumea, (decât fără să vrea) şi care era rămas în urmă cu noutăţile. Din păcate nici până azi nu a reuşit să intre pe sub pielea eleviilor, aceştia ajungând să îl pună pe Youtube.

Iar greşeală?

În dimineaţa asta somnul meu cel dulce a fost întrerupt de un telefon, de data asta pe mobil. Dacă era măcar un telefon care să aibă importanţă mai era ceva, dar mai era şi greşeală. Până acum primeam fel de fel de apeluri.

Odată am primit un telefon şi m-a întrebat un domn dacă a sunat la Opel România. Aş fi vrut eu. Altădată un alt domn mă întreba dacă poate să închirieze un camion de la mine. Bineînţeles că m-am amuzat şi i-am spus că este o greşeală.

Au mai fost greşeli ca cea din dimineaţa asta cu dumiumul, dar deja cred că toţi aţi primit apeluri greşite. Dar ce te faci când greşelile nu sunt ale celor care sună şi pus şi simplu aşa scria în cartea de telefoane? Aşa a păţit o familie cu ceva timp în urmă. Telefonul suna toată ziua deoarece în cartea de telefoane în dreptul numărului de telefon, apărea scris: „Informaţii CFR”.

Întâmplarea a fost dată şi la televizor cu ceva timp în urmă. Imaginează-ţi cum e să îţi sune telefonul non-stop şi să te întrebe lumea care este primul tren spre Cluj şi la ce oră. Nu am mai aflat noutăţi legate de familia respectivă, dar vreau să cred că până la urmă s-a reparat greşeala.

Dacă mai aveaţi vreo îndoială că România nu ar fi ţara tuturor posibilităţilor, cred că s-a dus. Aşa că dragi români, nu mai plecaţi în SUA, pentru că nu aia este ţara tuturor posibilităţilor....

7 august...calendar

Evenimente

1858: Convenţia de la Paris (7 - 12 august). Pentru Principatele Române se prevedea un regim parlamentar şi censitar şi se desfiinţau privilegiile marii boierimi.

1864: Înfiinţarea Primăria Bucureşti. Primul primar a fost Barbu Vlădoianu.

1922: Acţiunea grevistă a muncitorilor de la Fabrica de vagoane Astra din Arad.

1940: A fost încheiat acordul dintre Churchill şi De Gaulle privind organizarea Forţelor Franceze Libere.

1956: Accidentul de la Cali, Columbia. Un convoi militar care transporta combustibil, muniţie şi explozibil a explodat în plin centrul oraşului. S-au înregistrat 1200 de victime.

1960: Proclamarea independenţei Coastei de Fildeş.

1970: La Iaşi s-a inaugurat “Casa Dosoftei” care adăposteşte secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii din Iaşi.

1997: "Ziua I-îi" a reformei structurale în România. Într-o conferinţă de presă, premierul Victor Ciorbea a prezentat o listă cu 17 societăţi comerciale care trebuiau închise începând de a doua zi, ceea ce nu s-a întâmplat.

1998: Atentatele cu bombe de la ambasadele americane din Nairobi (Kenya) şi Dar es Salam (Tanzania), 257 de persoane (din care 12 americani) şi-au pierdut viaţa în atentate, revendicate de "Armata islamică pentru eliberarea locurilor sfinte".

Naşteri

1876: Mata Hari, dansatoare olandeză, spioană în serviciul Germaniei în timpul Primului Război Mondial, condamnată şi executată de către francezi.

1953: Viorel Hrebenciuc, politician roman.

1975: Charlize Theron, actriţă din Africa de Sud, nominalizată la premiul Oscar.

Decese

1782: Andreeas Marggraf, Biolog german. In 1747 a descoperit existenţa unui anumit soi de sfeclă care conţine zahăr, punând bazele industriei europene de zahăr extras din sfeclă de zahăr.

1848: Jöns Jakob Berzelius, Chimist şi mineralog suedez. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente (seleniul, siliciul, toriul,titanul) şi a introdus notaţiile prin simboluri chimice. A introdus noţiunile deizomerie, alotropie,cataliză. A elaborat teoria electrochimică a afinităţii chimice (1812).

Colectie de statusuri

Statusuri recomandate glumeţilor

1.Invisible...only stupid people can see me
2. there comes a time in a man's life when he has to take his monthly shower ... and that time is now ...
3. Călare pe www...
4. Dorm ca un îngeraş. Nu mă deranjaţi că aţi pus-o!
5. Nu te mai vreau Ghiţă!
6. "Degeaba m'aştepţi diseară la portiţă.."
7. Pentru moment, abonatul nu poate fi contactat.Reveniţi!
8. Pap un mar, dacă vedeţi "idle" prea mult chemaţi salvarea, înseamnă că mi-a ramăs măru’ în gât de la cât m-aţi înjurat.
9. Nu deranjaţi! Păzesc prietena/ul celui/ei mai bun/e prieten/e!
10. "Băh, sunteţi nişte scrupule într-o încăpere cu ecou"
11. "Dacă n-aveţi să-mi daţi bani nu deranjaţi aiurea"
12. "Oferta toamnă-iarnă: la fiecare buzz dat primiţi un ignore gratis!"
13. "Ne pare rău dar nu ai acces la acest utilizator de messenger"
14.Un tip scrie: "Sunt o vacă"
15. Nu pot să vorbesc acum , am mâncat ceapă…
16. Mă cheamă X-ulescu, dar prietenii îmi spun BĂ!
17. Cumpăr purici !!! Dă mass în toată lista ta!
18. Ignore me like I ignored U
19. "Love is not blind, it's retarded!"
20. Oficial îmi merge bine , neoficial e jale.
21.De la Cleopatra Stratan pentru Bănel: "Nicoliţă te-aştept la cealaltă portiţă"
22. "Gândeşte-te de două ori înainte să mă deranjezi.."
23. " Cine îmi citeşte statusul e un BOU "
24. Nu scrie degeaba, nu mai am monitor.
25. Uneori aud cuvintele tale cât de dulce-mi vorbesc şi le pastrez în minte chiar de nu-i real şi mă trezesc !!!
26. Vreau să te vad cum cazi ţipând cu toata gura, iar eu de la balcon îţi fac adio cu mâna.
27. Tai frunze la câini toată ziua, ce să fac dacă nu le plac întregi ?!
28. Sunt un om bun cu intenţii rele.
29. Sunt mai mult decât Stepped Out... sunt şi Busy că I'm on the Phone şi chiar nu ştiu când I'm going to Be Right Back
30. Psihologul mi-a spus că sunt nebun, vocile din cap însă îmi spun că nu e adevarat.
31. Ultimul care m-a deranjat, e încă dat dispărut
32. Sunt la calculator pentru oricine, în afară de tine.
33. Viaţa e un joc de kaka... dar măcar are grafică bună.
34. Plecat în sat cu vaca.
35. Îndoi prune...
36. Îndrept banane...
37. Leg ciori de gard...
38. Culeg pătrunjel...
39. Fetele îmi bat în geam / nu aud am termopan.
40. Număr prosâştii de pe mess , dacă te-am sărit dă buzz.
41. Eu cunosc un idiot care punea statusuri . Nu asta era problema , problema era ca nu avea pe nimeni online în listă.
42. "Nu da buzz că la mine a picat netu' "
43. "Mai bine taci şi doar pari prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială"
44. Busy, am diaree!
45. Se Uită Un Film La Mine!!
46. Alerg un şobolan prin bucătărie… revin...
47. -"Poimâine se împlinesc 2 zile de când nu mai mint"
48. Acest spaţiu poate fi închiriat cu o sumă minimă de 99 usd /lună.
49. Ne naştem goi, uzi şi flămânzi. De abia după aceea lucrurile se înrăutăţesc...
50. Cine râde la urmă, râde ca prostul...
51. Cine sapă groapa altuia, departe ajunge...
52. Cine se scoală de dimineaţă doarme mai puţin...
53. Dacă ai carte, o duci la anticariat...
54. Dacă totul a ieşit bine,înseamnă că ai greşit undeva...
55. Cine fură azi un ou ,mâine face omletă...
56. Îmi place munca, mă fascinează. Pot sta ore în şir să mă uit la ea
57. Singurul mod de a vă face calculatoarele să meargă mai repede este să le aruncaţi pe fereastră.
58. Aş vrea să te insult, dar nu cred că te-ai prinde.
59. Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj.
60. " DND fac mătreaţă "
61. " Lasă că dacă vreau să vorbesc te caut eu! "
62. Bate şi ţi se va deschide... proces penal
63. Stau în pat, mă uit la cer şi la stele şi mă întreb ; Unde oare a dispărut tavanul !!
64. Momentan mă uit în interiorul pleoapelor. Când termin vă caut eu.
65.Există două feluri de oameni: Eu şi cei care vor să fie ca mine.
66. "Mult mai mulţi barbaţi şi-ar părăsi nevastele, dacă ar ştii să îşi facă bagajele."
67. Dresez furnici
68. Alerg melci
69. Visez că dorm
70. "La mine-n suflet este vifor şi vin nebuni să facă ski"
71. Prima zi din restul vieţii mele ..
72. BUSY.... doing nothing
73. Pieptăn melci
74. Cu vaca la tuns
75. DÂ NÂ DÂ! că sunt pe mess!
76. "Nu deranjaţi! doar dacă arde, şi nici atunci, că doar nu-s pompier, ce pana mea! "
77. Ce faci dacă vezi un animal pe cale de dispariţie că mănâncă o plantă pe cale de dispariţie?
78. Mi-am luat BMW X5 şi l-am tunat până l-am facut ARO
79. Error 404 - Status Not Found
80. Ignore fără număr, fără număr!
81. Revin peste 2 ore. Acum întreabă-te de când am statusul ăsta
82. Viaţa-i crudă.... hai să o prăjim
83. Era o gaşcă de găini şi toate aveau geci de piele.
84. Mama lor de muşte, numa' ele mă iubeşte
85. Nu lua niciodată un somnifer şi un laxativ în aceeaşi seară.
86. Copil tembel, pierdut borcan zacuscă.
87. Prea Bun Ca Să Fiu Light
88. "Sunt prea deştept pentru ţara asta dar prea prost pentru altele!!"
89. "Îmi cos maieul în cot"
90. "Îmi cos şoseta în genunchi"
91. "Vorbiţi cu mine până nu-mi sparge unu parola iar"
92. "Nu citi c-o să ai ghinion.....prea târziu"
93. Voi râdeţi toţi de mine că sunt diferit, iar eu râd de voi că sunteţi toţi la fel
94. Plantează un cuvânt de iubire adânc în inima unui om. Hrăneşte-l cu un zâmbet şi o rugăciune şi priveşte ce se întâmplă
95. Le doresc duşmanilor mei trei maşini în faţa casei : pompierii, salvarea şi poliţia.
96. Dacă pozele ar vorbi...... ce crezi că ar spune avatarul meu?
97. Plecat la x-ulescu să-l caut de purici în cap
98. La balcon , arunc cu cartofi
99. DND! Repet alfabetul...
100. Consumul exesiv de fasole dăuneaza grav sănătăţii celor din jurul tău
101. Nu-s momentan la tastatură, dar dacă ţipi foarte tare la monitor s`ar putea să te aud...
102. Dacă ai portofelul gros, înseamnă că e plin de mărunţiş...
103. Mânc, nu vorbesc cu gura plină..
104."Fac plajă în Alpi...DND k se scutură zăpada"

Romanul da iama-n magazine

Da da da…aţi auzit bine. S-a dat startul la cumpărături în România. De astăzi şi până la 31 octombrie, magazinele au redus preţurile. Nu toate magazinele, dar cele care ne interesează mai mult au făcut-o. Este vorba de magazinele ce vând produse nealimentare. Mai pe scurt: haine la reducere! Bărbaţilor, scoateţi-vă nevestele la cumpărături dacă vreţi să economisiţi un ban. Hainele de primăvară sau vară au începând de astăzi preturi cu până la 70% mai ieftine. Totuşi. Nu puteţi cumpăra doar haine. Sezonul reducerilor a adus reduceri şi la încălţăminte, articole de sport, turism, cosmetice, aparate de încălzire şi climatizare şi alte produse similar. Adică cam tot ce înseamnă produs nealimentar.

Păi având în vedere timpul care este destul de lung vă urez cumpărături plăcute, câţi mai puţini nervi în trafic şi preţuri cât mai mici. V-aş recomanda să nu mergeţi chiar acum la început pentru a evita aglomeraţia, dar decât să pierdeţi cele mai bune produse şi să cumpăraţi resturile…mai bine grăbiţi-vă…

Spor…

Psihanaliza nevestei agresive

Privind această poză putem să arucăm cu răutăţi şi în stângă şi în dreapta. Putem începe prin a spune că femeia aia e smintită de-a dreptul. Cum să te comporţi în halul ăla. Doar nu suntem animale. Totuşi, având în vedere că e femeie, datele problemei se schimbă. Acum ori femeia e karatistă şi e vai de pielea lui la cea mai mică ieşire din cuvântul ei, ori femeia este atât de enervată încât a ajuns să-l bată pe barbatul ăla chiar ziua nunţii.

Acum ar fi bine să aruncăm o privire la maşină. Cine conduce. Având în vedere că uşa de pe partea şoferului e închisă, iar cea de pe partea dreaptă e deschisă, mă face să cred că femeia conducea înaintea acestui eveniment. Asta ar putea scoate la iveală o slăbiciune a bărbatului? Nu ştiu. Tot ce-i posibil.

Ideea este că nu îmi pot imagina ce o fi făcut bărbatul ăla să şi-o fure în halul ăla. Poate s-a luat de soacra lui? Oare i-a spus că nu shoppingul nu este hobby? I-a spus că ar prefera un câine în loc de copil? Cine mai ştie?

Interesant este că maşina are număr de Bucureşti, deci România. Păi dacă e România se poate orice. Una alta...decât aşa, mai bine singur!

Matematică sau mai rău?

Sunt unele lucruri pe lumea asta pe care nu le pot înţelege orice ar fi. Şi nu sunt orice lucruri, sunt lucruri de care mă lovesc în fiecare zi. Într-un timp principala mea necunoscută era matematica, dar mi-am dat seama că sunt altele şi mai mari şi chiar mai des întâlnite în viaţa de zi cu zi. Matematica măcar am scăpat de ea. Oricum nu înţelegeam de ce îmi trebuie matematica. Doar nu o să îmi calculez salariul ca fiind rădăcină pătrată din inversa matricei minus transpusa ei. Sau că sporul meu de toxicitate primit este (a+b+c)². Ce poate fi mai greu de înţeles decât matematica?

Păi să vă fac nişte demonstraţii simple.

Nu pot să înţeleg bătrânele care deşi au peste 65 de ani şi se îmbracă precum fetele de 20 de ani, se machează de parcă ar fi la ora de desen şi multe altele. Dar când vine vorba să urce în transportul în comun îţi cer dreptul precum bătrânii. Păi stai să văd dacă am înţeles bine. Vor să pară tinere dar în acelaşi timp vor să fie şi bătrâne? Mno...dificil până o să înţeleg :-s

Altceva ce nu pot înţelege este de ce conducerea Regiei Autonome de Transport Bucureşti (RATB), doreşte ca orice călător care este posesor al cardului activ, (noul tip de abonament lunar), să activeze cardul de fiecare dată când urcă într-un vehicul. Păi dacă vine controlul şi vrea să verifice să îl activeze ei şi or să vadă că e valabil. Ce or să îmi facă? Or să îmi dea amendă? Ar fi prea de tot. Eu am plătit abonamentul. Amenda este pentru blatişti. Oricum abonamentul vechi nu trebuia să îl compostez la fiecare urcare....

Dacă cineva mă poate ajuta cu aceste probleme, este rugat să îmi lase un mesaj. Voi reveni când mai îmi amintesc noi neclarităţi :D

“Cu viaţa de student...nimic nu se compară”

E adevărată vorba celor de la 3rei Sud-Est. Nu ştiu câţi ar putea să mă contrazică, iar dacă vor să mă contrazică să o facă, daia există „comentariile”. Poate că aţi fost unul dintre acei studenţi care în primul an fiind a păşit cu teamă într-unul din laboratoarele facultăţii sau în vreunul din amfiteatre.

Poate că aţi fost unul dintre studenţii care în prima zi de facultate a venit conştiincios cu un caiet şi un pix, eventual cu mapa, pentru a nota tot ce va auzi. Personal am venit la facultate cu mâinile în sân şi aşa a fost până în a doua săptămână de cursuri, când am crezut de cuviinţă că ar fi cazul să îmi iau şi eu nişte coli şi un creion măcar.

Poate că aţi fost sau sunteţi unul dintre studenţii care obosiţi, sau plictisiţi de ceea ce vi se vorbea, aţi adormit fiind ulterior deranjaţi de profesor care v-a poftit să părăsiţi sala. Fie că ai fost tu cel care a gafat, sau au fost colegi de ai tăi, cu siguranţă anii studenţiei ţi se par de neuitat.

Eu din fericire mai sunt student, spun din fericire din prisma amintirilor nu de alta, iar vara asta a trebuit să merg în practică...din nou.

Unii ar spune că dacă eşti student şi nu stai într-un cămin studenţesc nu ai făcut nimic. Eu din Bucureşti fiind, am avut ocazia să văd cum e şi la cămin. Păi amintiri gârlăăăă şi râsete pe măsură! Bineînţeles că sunt şi dezavantaje...dar până la urmă treci peste ele. Vara asta am fost la Craiova două săptămâni. Dacă anul trecut la Brăila nu prea aveam timp liber, anul ăsta stăteam vreo 2 ore maxim, cu tot cu drum dus-întors la treabă, apoi zi liberă. Păcat că am prins canicula, sau din fericire pentru că mă puneam pe cheltuit.

Aşa că în loc să ies afară stăteam în cameră în cămin şi râsete din aproape orice. Studentul e inventiv. Am fost cazat la unul din căminele Facultăţii de Mecanică. Aşa studenţi mai zic şi eu. Deşi era abia începutul lui iulie, ei începeau să vină unul câte unul până s-a umplut căminul. Păi la noi la Bucale atunci se închid căminele. Iniţial am crezut că sunt studenţi iminenţi...de unde...sesiunea de restanţe.

La un moment dat vin nişte studenţi, se mută în cămin, dar aveau probleme cu yala. Nu se deschidea, iar dacă reuşeai să o deschizi era minune. Dar ei au crezut de cuviinţă că e mai bine să facă altceva şi să repare uşa mai târziu. Atât de târziu încât la 1 noaptea ei spărgeau uşa. Au încercat ei apoi să o repare dar s-au lăsat păgubaşi. A doua zi, alt meseriaş a încercat să o repare...s-a închis pe dinăuntru şi de nu ţipa ca la filmele horror. Până la urmă au schimbat yala, dar atât de bine că s-a stricat în aceeaşi zi....mno, doar sunt studenţi la mecanică!

Dar am şi eu colegi smintiţi...De exemplu, anul trecut, colegii mei se puneau la băut cu profesorii să vadă care pleacă primii. Într-un final profii au plecat cât mai puteau, pentru că ceilalţi s-au cam târât până la cămin. Apoi să vezi nişte colegi beţi care aleargă la 2 noaptea după ţînţari, lovindu-se mai mult unul pe altul decât pe ţânţari.

Anul ăsta, un coleg care era din Slatina avea o plăcere nebună de a striga pe geam:

„-Mama voastră de moldoveni”, sau „-Mama voastră de unguri”...eu i-am explicat că suntem în Oltenia. De strigat am strigat şi eu de câteva ori, dar nu la oameni. Era un cocoş nesuferit care mă trezea în fiecare zi. Nu ştiu ce îi dătea să mănânce, dar mă dispera. Toată ziua cânta. Păi ce strigam? Nimic violent:

„-Vedea-te-as ciorbă”, sau, „Să taie careva cocoşul ăla!” Bineînţeles că nu m-a ascultat nimeni...

Mai ar fi amintiri de povestit, dar pe alea în privat pentru că nu pot fi postate...pentru că, nu este aşa? „Ce a mai bun nu se postează!”

Acum aştept să vedem ce va fi la anul... „Cu viaţa de student, nimic nu se comăpară...”