E contagioasă treaba

Sunt unele lucruri pe care omul le face fără să îşi dea seama şi fără să vrea chiar dacă apucă să îşi dea seama că le face. Mulţi certătători au încercat să vadă ce se petrece în creierul omului când acest fenomen are loc, dar concluzia a fost că asta e natura.

La ce mă refer. Sunt sigur că şi vouă vi s-a întâmplat aşa că exemplele pe care vi le voi da probabil vă vor lămuri despre ce vorbesc. S-a făcut un experiment pe un grup de 100 de oameni într-o sală de cinema, iar pe ecranul din faţă erau puse fel de fel de acţiuni sau scria câte un îndemn pentru a se vedea reacţia celor aflaţi în sală. Prima dată pe ecrane a apărut un om care căsca. Reacţia celor din sală nu a întârziat să apară. Mai mult de jumătate de sală a căscat apoi pe rând. Chiar şi dacă îi vei spune cuiva să caşte până la urmă va căsca. Probail ai căscat deja până acum.

Pe ecran a mai apărut apoi scris: „Scarpină-te! Ai purici şi te mănâncă rău capul!” Reacţia celor din sală a fost la fel. Ce este drept mai mică, dar la acest îndemn cei din sală au început să se scarpine. Dacă auzi cuvântul „purici”, nu îţi vine să te scarpini? Dacă ai impresia că nu merge, atunci fi atent la acţiunile tale de mai târziu. Nici cei din sală nu s-au scărpinat pe loc. Gândul că au purici până la urmă i-a făcut să se scarpine.

Au mai apărut apoi pe ecrane îndemne de genul: ”mângâie-te pe faţă” sau „tuşeşte”. Ambele au funcţionat. Acestea din urmă au avut o reacţie mai mică decât primele două, dar au funcţionat. Aşadar, creierul uman este plin de ascunzişuri, dar fermecător în acelaşi timp. Suntem o creaţie perfectă, iar în acelaşi timp cu enigme...