O fi posibil sau nu?

Stăteam şi mă gândeam că eu nu am sărutat niciodată. Cel puţin nu în adevăratul sens al cuvântului. Să nu mă înţelegeţi greşit dar niciodată nu am simţit ceea ce aş fi vrut. Sărutul ar trebui să oprească timpul în loc. Să te contopească într-un tot cu fiinţa pe care o săruţi, să simţi că în jurul tău este un mare gol chiar dacă de fapt e aglomeraţie, să simţi că pământul îşi schimbă mişcarea de revoluţie în funcţie de tine şi persoana iubită, să simţi tremurul persoanei iubite până în vârful unghiilor tale, gălăgia se transformă în linişte, iar centrul universului gravitează în jurul celor doi.

Să ştii că acum îmi dau seama că nu am sărutat niciodată aşa cum trebuie...Acum mă întreb dacă toată descrierea de mai sus poate fi reală sau e doar ruptă din basme. Dacă e reală atunci sunt încă în aşteptarea unui astfel de sărut care să-mi zguduie fiinţa. Dacă nu este posibil atunci ar trebui inventat! Totuşi îmi place să cred că acest fel de sărut se poate întâmpla. Îmi place să cred că romantismul încă trăieşte.