Bucureşti – Constanţa şi retur

Duminică 12 august a fost o zi mult aşteptată de mine. Am mers la nunta unor prieteni dragi. Nunta începând al ora 15:00 am avut timp destul să ajung în Constanţa în aceeaşi zi. Sau ar fi trebuit să am timp destul. În realitate totul a fost la mustaţă. Trăim în rOMÂNIA şi asta ne ocupă tot timpul. Mai bine ca acum nu s-a potrivit vreodată dictonul ăsta.

Plec eu de acasă devreme de tot. Deşi trenul era pe la ora 9:00. La cum se circulă în Bucureşti trebuie să fi precaut. Ajung la gară, îmi iau bilet, mă duc pe peron. Pe peron trage un tren şi puţin nedumerit întreb pe cineva:

„- Nu vă supăraţi. Acesta este Acceleratul spre Constanţa?”

„-Da, ăsta este. Nu vezi că mergi pe lângă el?”,mi se răspunde de către respectivul domn.

„-Păi întrebam, pentru nu seamănă a Accelerat, aduce mai mult a Inter-City.”, încerc eu să mă scuz.

„-Dar cum vrei să arate, cum geamurile sparte?”, mai primesc o replică.

Oricum, a fost o surpriză plăcută. Acum chiar îi dau dreptate domnului. Era la fel de revoltta ca mine de condiţiile oferite de rOMÂNIA la tot pasul. Eu aşteptam să văd un tren ruginit care ocazional să mai aibă şi geamuri. Măcar avansăm pe undeva.

Urc în tren şi încep să-mi amintesc că deşi sunt condiţii mai bune, tot CFR. Cumperi bilet ca tot omul, te aşezi pe locul tău şi apoi te trezeşti la 5 minute cu cineva care are exact acelaşi loc ca tine. Asta nu a fost o eroare unică, şi la dus şi la întors am observat oameni care se certau pe locuri. Cum este normal, soluţia are două posibilităţi. Nu pot să stea amândoi pe acelaşi scaun. Aşa că ori cel care stătea se ridică, ori al doilea mai caută. Ambele variante au aceeaşi probabilitate. Acum mai apar două posibilităţi.

Conflictul se poate rezolva uşor, prin înţelegere, sau se poate degenera într-o ceartă în care se adresează multe cuvinte grele. Cum românul este bun negociator şi ştie cum să vorbească, cel mai des întâlnită este cea de a doua variantă. Razboi până la sânge.

CFR-ul face erori, oamenii se bat. Acum ofer celor de la CFR două alternative. Ori îşi închid prăvălia şi se lasă de treabă, ori fac curăţenie pe la casa de bilete. Mai multă atenţie în sistemul de vindere al biletelor. Eventual aplicarea unui nou sustem sau înlocuirea vânzătoarelor care de multe sunt trezite cu faţa la pernă.

Un alt dezavantaj care mi-a adus aminte că e tot rOMÂNIA, a fost faptul că până în Constanţa am făcut 5 ore şi jumătate. Trebuia să facă 5 ore, dar a avut şi întârziere. Cum s-au gândit ei băieţii ca ar fi ideal să schimbi liniile de cale ferată, chiar în plin sezon estival. Nu mai comentez nimic.

Ajuns în sfărşit în Constanţa după o călătorie care mă facea să cred ca oraşul Constanţa fuge de mine, nici nu ies bine din gară că deja încep afaceriştii:

„-Hai băiatu’ să îţi ofer o cameră. Chirie ieftină”

Erau atâţia încât te lua cu dureri de cap. După ce scapi de iei, te luau taximetriştii. Dacă te prindeau probabil că te secau de bani. Pe mine m-a aşteptat un prieten. Prin câte a trecut şi el ca să mă aştepte pe mine în gară. Era să îl bată maică’sa. El îşi luase de curând permisul şi i-a luat maşina. Conducea mai altfel. Trecea pe roşu, nu dătea prioritate, jaloane printre maşini şi gropi. Era să nu mai ajungă cu maşina la gara. Era să îl dea jos din maşină.

Păi am scris destule. De întâmplat s-au întâmplat mai multe, dar o să mai scriu. Cât despre întoarcerea la Bucureşti...la fel de anevoioasă...

I”ll be back…