Nunta in trecut si procedurile ei…

Toată lumea a fost până acum probabil măcar la o nuntă în viaţa lui. Fie că era nunta unui prieten sau prietene ori a vreunei rude, a văzut cum decurge o nuntă. A auzit cum se cere în căsătorie şi celelalte amănunte. Cum se planifică o nuntă. Ei bine nu ştiu dacă vaţi gândit cum era în trecut.

Azi ştim. Băiatul şi fata după o periaodă mai lungă de timp petrecut împreună, când consideră că a venit momentul potrivit fixează o dată pentru nuntă. El pregăteşte din timp un plan cât mai romantic pentru a face propunerea. Apoi se logodesc, nunta şi restul este istorie. Ei bine în trecut era cu totul şi cu totul altceva. Oamenii în trecut înţelegeau altfel Biblia şi încercau să adapteze pe cât posibil ce e scris în Biblie cu nunta.

Iată diferenţele dintre trecut şi prezent. Astăzi când un băiat se pregăteşte să ceară o fată de nevastă, pregăteşte după cum spuneam mai sus, un plan cât mai romantic. Apoi dacă fata a spus Da, merge să o ceară şi la părinţi. În trecut, băiatul cerea fata de soţie prin intermediul unui pahar cu vin. Dacă fata lua paharul şi îl golea, răspunsul era DA. Fata putea să îl refuze pe băiat, printr-un simplu refuz al paharului.

Dacă fata ar fi băut paharul, din acel moment băiatul avea dreptul asupra fetei. Odată acceptată cererea, fata trebuia să îşi acopere faţa cu ceva pentru a arăta celorlalţi băieţi că este promisă altcuiva. Chiar şi astăzi se mai poartă, ce e drept mai rar, purtatul voalului. Băiatul putea să vină în orice zi, fără să anunţe şi să o ia pe fată de la familia ei pentru a face nunta. De aceea fata trebuia să vegheze pentru că băiatul putea veni oricând. Fata trebuia să aibă o lampă cu care să vegheze, pentru că „nimeni nu ştie ceasul când va veni Fiul omului”. Aceasta era explicaţia pentru care fata trebuia să vegheze.

Totodată, băiatul nu putea să vină după capului lui să o ia pe fată. Dacă prietenii îl întrebau pe băiat când se însoară, pentru că a cerut-o pe fată, acesta spunea: „-Întrebaţi-l pe tata”. Explicaţia era următoarea. Tatăl băiatului alegea momentul în care va fi nunta şi când băiatul său se va duce după fată, pentru că „nimeni nu ştie când va veni ceasul, nici îngerii, nici Fiul ci doar Tatăl”.

Când tatăl băiatului îşi dătea acordul, nunta avea loc. Restul nu mai este noutate. Acum nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu sunt foarte amuzat de cum era înainte. O aventură întreagă. Până la urmă e mai bine în prezent.