Lovi'm'ar bucuria dacă înţeleg ceva

O prietenă mă întreabă pe vechiul „Yahoo Messenger”,dacă adventiştii mănâncă fructe de mare. Pentru o clipă mi-a dat cu virgulă. Prietena mea avea dreptate. Nu exagera cu nimic. M-am gândit eu ce m-am gândit şi tot nu puteam să îmi dau seama care ar fi fructele de mare. Îmi zic într-un final: ”nicio şansă să îmi dau seama care sunt fructele alea”, aşa că o întreb pe ea.

Răspunsul mă uimeşte: „scoici, calamar, sepie, creveţi, caracatiţă”! Rămân puţin prost şi cred iniţial că a greşit. O mai întreb odată şi spune că aşa se numesc : fructe. I-am spus că aste sunt vietăţi nicidecum fructe; nu au solzi şi înotătoare şi nu se mănâncă. Îi explic şi totul e OK.

După ce că fata chiar era nedumerită, mai ajunsese să creadă că e proastă. FALS!!! Proşti sunt cei care consideră săracele vietăţi...fructe! Din câte ştiu eu scoicile, calamarul, sepia, creveţii şi caracatiţa sunt cât se poate de vii. Nu cred că un om ar mânca mortăciuni. Fructe nu au cum să fie în niciun caz. Au carne, iar fructele nu au carne!

Păi eu aş spune că uamenii ăştia nu au minte. Mai degrabă ei sunt idioţi, iar ceea ce au ei în cap se numeşte „plantă”! Oricum, asta este o greşeală mare a secolului XXI. Înainte de a se da un nume ar trebui să mai se gândească şi ei puţin dacă e bine sau nu ce vor să spună...