Este el... eroul...

Da, a fost greu, dar a trecut prin toate. Poate doar când a fost mic a avut câteva bucurii. Deşi nu a avut cine să îi arate cum să facă un lucru bine şi chiar dacă nu a avut tot sprijinul părinţilor a ajuns erou. Nu mai contează că a făcut multe prostii când a fost mic. A greşit mult în viaţă şi poate mai greşeşte, dar important e că a rămas erou.

De la mic la mare i-a ajutat pe toţi şi era apreciat de toată lumea, dar când i s-au terminat resursele nu a mai fost bun de nimic. Descurajat, a părăsit lucrurile vechi ca să o poată lua pe un drum nou. Singur într-o lume fără sentimente a reuşit să-şi găsească locul. Pentru aceasta a avut însă iar de suferit…gelozii şi invidii.

Cu toate că lumea nu ştia să îl aprecieze, el a continuat să facă binele celor din jurul lui. Tot ce a primit a fost însă refuzul şi răutăţile celor pe care i-a ajutat cândva. A vrut să se întoarcă acasă la cei dragi. Ajuns în satul unde se născuse şi nu a fost aşteptat de nimeni. În jurul lui putea vedea multe familii care îşi aşteptau copii, însă nu şi pe ai săi. A plecat agale spre casa părintească…

Rar câte o persoană îl mai saluta. Pe uliţe doar vântul mai mătura în urma lui praful…

În drumul lui spre casă, a trecut prin dreptul unei familii care îşi întâmpinau copilul cu multă bucurie, cânt şi voie bună. El ştia că acel fiu era unul care crease multe probleme în trecut părinţilor lui. Atunci în sufletul lui pentru prima dată a simţit nedreptate şi o umilinţă fără margini…era erou, dar nu îl aprecia nimeni…

Cu sufletul ghemuit de teamă a mers în continuare spre casă. Ajuns acasă, ai lui îl aşteptau plângând pe prispa casei. Când l-au văzut, l-au îmbrăţişat şi i-au spus: “ De mult te aşteptam să vi acasă eroul nostru…”