“Cu viaţa de student...nimic nu se compară”

E adevărată vorba celor de la 3rei Sud-Est. Nu ştiu câţi ar putea să mă contrazică, iar dacă vor să mă contrazică să o facă, daia există „comentariile”. Poate că aţi fost unul dintre acei studenţi care în primul an fiind a păşit cu teamă într-unul din laboratoarele facultăţii sau în vreunul din amfiteatre.

Poate că aţi fost unul dintre studenţii care în prima zi de facultate a venit conştiincios cu un caiet şi un pix, eventual cu mapa, pentru a nota tot ce va auzi. Personal am venit la facultate cu mâinile în sân şi aşa a fost până în a doua săptămână de cursuri, când am crezut de cuviinţă că ar fi cazul să îmi iau şi eu nişte coli şi un creion măcar.

Poate că aţi fost sau sunteţi unul dintre studenţii care obosiţi, sau plictisiţi de ceea ce vi se vorbea, aţi adormit fiind ulterior deranjaţi de profesor care v-a poftit să părăsiţi sala. Fie că ai fost tu cel care a gafat, sau au fost colegi de ai tăi, cu siguranţă anii studenţiei ţi se par de neuitat.

Eu din fericire mai sunt student, spun din fericire din prisma amintirilor nu de alta, iar vara asta a trebuit să merg în practică...din nou.

Unii ar spune că dacă eşti student şi nu stai într-un cămin studenţesc nu ai făcut nimic. Eu din Bucureşti fiind, am avut ocazia să văd cum e şi la cămin. Păi amintiri gârlăăăă şi râsete pe măsură! Bineînţeles că sunt şi dezavantaje...dar până la urmă treci peste ele. Vara asta am fost la Craiova două săptămâni. Dacă anul trecut la Brăila nu prea aveam timp liber, anul ăsta stăteam vreo 2 ore maxim, cu tot cu drum dus-întors la treabă, apoi zi liberă. Păcat că am prins canicula, sau din fericire pentru că mă puneam pe cheltuit.

Aşa că în loc să ies afară stăteam în cameră în cămin şi râsete din aproape orice. Studentul e inventiv. Am fost cazat la unul din căminele Facultăţii de Mecanică. Aşa studenţi mai zic şi eu. Deşi era abia începutul lui iulie, ei începeau să vină unul câte unul până s-a umplut căminul. Păi la noi la Bucale atunci se închid căminele. Iniţial am crezut că sunt studenţi iminenţi...de unde...sesiunea de restanţe.

La un moment dat vin nişte studenţi, se mută în cămin, dar aveau probleme cu yala. Nu se deschidea, iar dacă reuşeai să o deschizi era minune. Dar ei au crezut de cuviinţă că e mai bine să facă altceva şi să repare uşa mai târziu. Atât de târziu încât la 1 noaptea ei spărgeau uşa. Au încercat ei apoi să o repare dar s-au lăsat păgubaşi. A doua zi, alt meseriaş a încercat să o repare...s-a închis pe dinăuntru şi de nu ţipa ca la filmele horror. Până la urmă au schimbat yala, dar atât de bine că s-a stricat în aceeaşi zi....mno, doar sunt studenţi la mecanică!

Dar am şi eu colegi smintiţi...De exemplu, anul trecut, colegii mei se puneau la băut cu profesorii să vadă care pleacă primii. Într-un final profii au plecat cât mai puteau, pentru că ceilalţi s-au cam târât până la cămin. Apoi să vezi nişte colegi beţi care aleargă la 2 noaptea după ţînţari, lovindu-se mai mult unul pe altul decât pe ţânţari.

Anul ăsta, un coleg care era din Slatina avea o plăcere nebună de a striga pe geam:

„-Mama voastră de moldoveni”, sau „-Mama voastră de unguri”...eu i-am explicat că suntem în Oltenia. De strigat am strigat şi eu de câteva ori, dar nu la oameni. Era un cocoş nesuferit care mă trezea în fiecare zi. Nu ştiu ce îi dătea să mănânce, dar mă dispera. Toată ziua cânta. Păi ce strigam? Nimic violent:

„-Vedea-te-as ciorbă”, sau, „Să taie careva cocoşul ăla!” Bineînţeles că nu m-a ascultat nimeni...

Mai ar fi amintiri de povestit, dar pe alea în privat pentru că nu pot fi postate...pentru că, nu este aşa? „Ce a mai bun nu se postează!”

Acum aştept să vedem ce va fi la anul... „Cu viaţa de student, nimic nu se comăpară...”